Henri Poincaré – geniul (21.08.1789 – 23.05.1857)
Aproape un secol ne desparte de timpurile de când geniul Poincaré uimea cu spectrul sau larg al gândului stiintific întreaga elita a contemporanilor sai. Numele lui Poincaré se afla alaturi de Newton si Arhimede, fiind un pisc enorm în lantul ratiunii si gândirii umane. Istoricul american E. Bell l-a numit ca "ultimul universalist". Ultimul, deoarece Poincaré împreuna cu Hilbert au încheiat lantul marilor matematicieni cu titlul de universalisti. În timp de 30 ani de lucru continuu Poincaré a lasat lucrari fundamentale practic în toate ramurile matematicii, ceea ce l-a facut lider recunoscut de contemporanii sai.
"Autoritatea Nr.1 a timpului" – asa îl numeau colegii, s-a nascut la 29 aprilie 1854 în orasul Nancy (Lorraine, Franta). Tatal sau Leon Poincaré la vârsta de 26 ani îmbina cu succes profesia de medic, farmacist si lector la facultatea de medicina. Madam Poincaré se ocupa cu casa si educatia fiului Henri si fiicei Alina. Parintii si rudele apropiate au observat în micul Henri o distractie neobisnuita, ceea ce îi îngrijora foarte mult. Aceasta calitate l-a însotit pe parcursul vietii, datorita carui fapt au fost povestite multe legende. Însa nimeni nu presupunea, ca distractia lui Henri este nu altceva decât o dovada a calitatii înnascute de a se izola de realitatea înconjuratoare.
Îmbolnavindu-se de difterite Henri a stat la pat câteva luni, dar drept urmare a acesteia a fost paralizarea picoarelor si a muschilor laringiali. Henri a fost tintit la pat cu amprenta tacerii pe buze. Puterile foarte greu se întorceau la organismul slabit. Paralizia picioarelor s-a tratat mai repede, dar treceau lunile, iar micul Henri nu spunea nici un cuvânt. Aceasta l-a facut sa devina foarte atent la sunetele lumii înconjuratoare. Auzul a devenit unica sursa de legatura cu lumea exterioara. Deja peste mai multi ani, psihologii au determinat la renumitul învatat o proprietate foarte rara, si anume asimilarea colorata a sunetelor, în rezultatul careia fiecare vocala se asocia cu o culoare. Aceasta calitate l-a însotit pe Henri Poincaré pe parcursul întregii vieti.
Spre fericire, cu timpul Henri a început sa vorbeasca, însa s-a schimbat atât fizic cât si moral, devenind foarte timid. Parintii au luat decizia de a-i face studiile în conditii casnice cu profesorul Alphonse Guyntzelin – om foarte învatat si erudit, pedagog înnascut. Lectie dupa lectie procesul de învatamânt trecea într-un mod foarte interesant. Biologia, geografia, istoria, gramatica se asimilau de catre Henri atât de usor încât nici nu aparea necesitatea de a nota în caiet. Profesorul s-a mirat foarte mult de capacitatea elevului de a face calcule în minte. Astfel Henri foarte rar avea necesitatea de a scrie. Unui observator strain i s-ar parea ca învatatorul pur si simplu sta de vorba cu elevul despre multe si marunte. Memoria auditiva a lui Henri, excelenta de la natura a devenit si mai fina dupa aceste lectii, însa au servit dezvoltarii neglijarii scrisului. Aceasta calitate n-au mai putut s-o corecteze anii de studii.
Pregatirea buna de acasa i-a permis lui Henri la vârsta de opt ani si jumate sa între în clasa a noua de liceu (numararea claselor se efectua invers: a zecea – cea mai mica, întâia – cea mai mare). Facând studiile, profesorii ramâneau foarte încântati de intelectul baiatului. Compunerea scrisa la sfârsitul anului de învatamânt profesorul a numit-o drept "mica capodopera" pentru stilul neordinar si emotional de expunere a gândurilor. Matematica sau mai corect aritmetica însa n-au atins acele strune ale sufletului, desi Henri fara greutati se ispravea cu materialul. Însa, în clasa a patra în casa parintillor Poincaré a venit ontr-o zi un profesor de la liceu foarte emotionat, exclamând gospodinei casei: "Madam, feciorul D-voastra va fi matematician!" Dar întrucât pe fata madam Poincaré nu s-a observat nici un semn de bucurie sau mirare, prorocul numai ce venit a adaugat: "Vreau sa spun, ca el va fi mare matematician!"
Necatând la succesele obtinute în matematica, dupa clasa a patra Henri decide de a continua studiile cu înclinatie umanitara. Probabil, asupra acestui pas au influentat parintii, care considerau ca fiul lor trebuie sa obtina studii umanitare complete. Henri intensiv studiaza latina, clasica antica si contemporana.
La 19 iunie 1870 guverul Frantei declara razboi Prusiei. În capitala si în departamente pedomina avântul si entuziasmul. Toata lumea era convinsa de victoria Frantei civilizate asupra Prusiei barbare. Ca o revelatie neasteptata apare în fata poporului francez realitatea, ca tara nu este gata pentru a duce razboi. Presa franceza continua înca bravadele armatei franceze, dar prin Nancy începeau sa treaca ramasitele distruse ale formatiunilor franceze istovite în luptele inegale.
În aceste zile de grea încercare Leon Poincaré ca membru al municipalitatii orasanesti conduce formatiunea medicala pentru deservi...