FRACTURILE PLATOULUI TIBIAL
-prezentare generala-

Sunt cunoscute si sub numele de fracturi ale condililor tibiali. Interesand cavitatile glenoide ridica dificile probleme terapeutice, deoarece denivelarea suprafetelor articulare afecteaza grav functia genunchiului si duce la leziuni de artroza posttraumatica.
Frecventa:
sunt semnalate dIn ce in ce mai des, ocupand primul loc intre fracturile extremitatii superioare a tibiei. Se observa la toate varstele dar mai ales la barbatii intre 30-60 de ani, care din cauza profesiunii lor sunt mai expusi traumatismelor.




ETIOPATOGENIE

Foarte rar aceste fracturi survin dupa o lovitura directa. Intr-un procentaj relativ mic(cam 10% din cazuri) ele se produc printr-un soc vertical care antreneaza o fractura bituberozitara sau o tasare a platoului tibial extern. Lezarea predominanta a acestui platou se datoreaza faptului ca, prin cadere in picioare cu membrul inferior in extensie, valgusul fiziologic se accentueaza, astfel incat violenta traumatica se transmite mai ales pe cavitatea glenoida externa. In plus, suprafata de contact a condilului femural extern cu glezna respectiva fiind mai mica decat cea realizata de condil-glezna interna, rezulta ca forta traumatica va fi suportata de o zona mica, aceasta cedand usor la batranii cu osteoporoza suferind o infundare in sens verical. Valgusul fortat este rareori incriminat, explicand frecventa redusa a fracturilor tuberozitare interne(10% din cazuri).
Mecanismul obisnuit este valgusul fortat(75% din cazuri) care face posibila infundarea condilului femural in tuberozitatea externa a tibiei.



SIMPTOMATOLOGIE

Principalele simptome ce vor fi prezentate in toate cele trei tipuri de fracturi ale platoului tibial sunt: caldura, roseata si tumefactie datorita hemartrozei prezente la locul de fractura, precum si impotenta functionala a membrului afectat







DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL


Cand genunchiul prezinta o hemartr