COMPORTAMENTUL MEDICULUI SI AL ECHIPEI MEDICALE


Statutul social al medicului (dupa Parsons)

Caracteristicile statutului social al medicului dupa Parsons :
Competenta tehnica – titlul, promovarea examenelor, volum sporit de informatii de specialitate acumulate
Universalism – toti oamenii bolnavi au aceleasi drepturi
Specificitate functionala – actioneaza cu mijloace clar definite, pastrând secretul profesional
Neutralitatea afectiva – nu se implica afectiv, nu judeca si nu condamna pacientul.
Dezinteres si altruism

Atitudini ale medicilor în serviciile cu letalitate ridicata

J.J Bradley descrie 10 tipuri de comportament ale medicilor fata de bolnavii incurabili : 3 comportamente presupun o implicare redusa a medicului, contrara obligatiilor profesiei sale, 3 comportamente sunt optime si productive în relatia medic pacient iar ultimele 4 se situeaza la polul supraimplicarii medicului si sunt în egala masura cu 1-3 contraproductive :
Abandonul : retragerea voluntara a asistentei sau abuzul activ asupra pacientului
Neglijarea : îngaduirea situatiilor amenintatoare de viata sau raceala si agresivitatea aratate constant pacientului
Detasarea/indiferenta : acordarea unei asistente medicale pur formale, fara implicare emotionala, preocupare doar pt binele de ordin fizic al pacientului
Atitudinea voluntara de suport : însotita de caldura, respect pentru pacient, preocupari pt binele sau fizic si psihic
Empatia exprimata : capacitatea de împartasire a suferintei pacientului, încurajeaza exprimarea sentimentelor de catre pacient
Simpatia : exprimarea ocazionala a simpatiei fata de pacient, încalcarea ocazionala a neutralitatii afective
Supraimplicarea ocazionala : încercari periodice de ajutor din partea medicului, chiar fara sa existe cereri exprese de la pacient
Supraimplicarea permanenta : pacientul privit ca obiect al unor sarcini ce trebuie neaparat efectuate chiar în absenta solicitarii pacientului
Supraimplicarea « eroica » : încercari disperate din partea medicul