Epilepsia
 
Este o afectiune cronica, cu etiologie diversa, caracterizata prin repetarea crizelor convulsive, ca urmare a unor descarcari excesive a neuronilor cerebrali.
Scolarizarea copiilor epileptici trebuie sa fie facuta în clase corespunzatoare vârstei precum si nivelului lor intelectual. Din motive lesne de înteles, a privi direct în fata realitatea despre afectiunea lor, este dificil si, în majoritatea cazurilor, diagnosticul este ascuns. Ascunderea diagnosticului în fata profesorului diriginte îi creeaza copilului panica, în caz de aparitie a unei crize în scoala, precum si riscul de a nu i se acorda un prim ajutor corespunzator. Vor fi trimisi spre serviciile de psihiatrie infantila doar cazurile foarte grave în care copilul prezinta crize cu caderi si raniri frecvente, asociate cu tulburari intelectuale, tulburari de comportament sau de personalitate.
Viata personala familiala si sociala Regimul de viata al copilului epileptic fara afectare neurologica sau psihica va fi normal, el fiind integrat printre copiii cu scolaritate normala.
Dar, pentru ca viata copilului cu epilepsie sa fie relativ normala, pe lânga medicatie, atât medicul curant, cât si medicul scolar, îi vor da informatii necesare, lui si familiei, privind afectiunea pe care o are, modul în care dificultatile trebuie sa fie depasite, creându-i astfel, un climat calm. Parintii trebuie sa cunoasca diagnosticul copilului lor indiferent daca este vorba despre o deficienta organica sau functionala. Medicul va fi sincer fata de copil si familie explicându-le ca o multitudine de restrictii îi va face viata imposibila, iar prea multe lucruri permise îl vor duce la accidente inevitabile ale bolii.
Copilul va desfasura o activitate fizica moderata si va practica sporturi recreative. În schimb, nu-i sunt permise exercitii de gimnastica cu echilibru la înaltime, sportul de performanta, cele care expun la traumatisme craniene repetate cum ar fi: boxul, alpinismul, aviatia, plonjatul submarin, natatia, bici