Evolutia presiunii intraoculare dupa facoemulsificarea cristalinului la pacientii cu sau fara sindrom de exfoliere
BJO august 2006
K F Damji1, A G P Konstas2, J M Liebmann3, W G Hodge1, N G Ziakas2, S Giannikakis2, G Mintsioulis1, A Merkur1, Y Pan1 and R Ritch3,4
1 Department of Ophthalmology, University of Ottawa, Ottawa Hospital Eye Institute, Ottawa, Canada 2 Glaucoma Unit, A University Department of Ophthalmology, AHEPA Hospital, Thessaloniki, Greece 3 New York Eye and Ear Infirmary, New York, NY, USA 4 The New York Medical College, Valhalla, NY, USA
Sindromul de exfoliere reprezinta o manifestare sistemica legata de vârsta, marcata prin sinteza si depozitare progresiva de material fibrilar extracelular in segmentul anterior,reprezentând cea mai cunoscuta cauza, identificabila, a glaucomului în întreaga lume.
Diagnosticul sindromului exfoliativ este neobisnuit înainte de 50 ani, prevalenta acestuia tinzând sa creasca odata cu vârsta. Aceasta manifestare este asociata cu un numar crescut de afectiuni oculare precum hipertensiunea oculara, GUD, cataracta, subluxatia de cristalin, afectarea barierei hemato-apoase, ocluzia de vena retiniana. Deasemeni a fost asociat cu risc intraoperator crescut pe durata facoemulsificarii sau extractiei extra capsulare a cataractei , incluzând aici si incidenta mare de pierdere de vitros si rupturi capsulare sau zonulare.
PIO crescuta cu sau fara leyiuni glaucomatoase apar în aproximativ 25% din populatia cu SE, sau cu o rata de 6-10 ori mai mare în ochii fara SE. În momentul diagnosticului PIO este mai mare decât în GPUD cu o frecventa mai mare a afectari nervului optic, modificari de CV mai mari, un raspuns mai prost la medicatie, o progresie mult mai rapida, evolutie clinica mai proasta, si cel mai frecvent necesita interventie chirurgicala. Astfel încât o monitorizare mai atenta si un control al PIO la acesti pacienti are o mare importanta. Coexistenta cataractei si glaucomului cu SE adesea aduc dileme în managementul si a
