GENETICA-MEDIU-COMPORTAMENT


Stiintele comportamentului încearca sa identifice si sa explice legaturile dintre comportament si diferite structuri organice.
Urmatoarele structuri pot fi implicate în comportamentul uman:
Genetica
Neuroanatomie
Neurochimie
Neuroendocrinologie
Neurofiziologie

Genetica

Genotip = constitutia genetica a individului, totalitatea genelor pe care le poseda el.
Fenotip = expresia genotipului prin interactiunea cu mediul, rezultatul, ceea ce este observabil.

similitudinile de comportament observate la gemeni au stârnit interesul pentru acest domeniu.
majoritatea trasaturilor comportamentale sunt poligenice ceea ce face dificila izolarea genelor responsabile de un singur comportament.

Studiile familiale
între membrii familiei exista asemanari comportamentale dar aici este vorba atât despre acelasi bagaj genetic cât si despre acelasi mediu.
o concluzie importanta a acestor studii priveste riscul relativ de a face schizofrenie : urmasii directi ai bolnavilor schizofrenici au un risc de 10 ori mai mare de a face boala.

Studiile bazate pe gemeni si adoptii
sunt utile pentru a diferentia ceea ce se datoreaza genelor (studii pe gemeni monozigoti) de ceea ce se datoreaza mai ales mediului comun (studii pe gemeni dizigoti)
s-a demonstrat ca gemenii univitelini (monozigoti) poseda în comun o serie de trasaturi comportamentale precum : preferintele religioase, interesele vocationale si ocupationale, atitudini sociale. Dovezile privind similaritatea inteligentei sunt foarte clare.
studiile bazate pe adoptii urmaresc comportamentul rudelor separate sau al gemenilor adoptati de familii diferite, luând în considerare atât familia genetica precum si pe cea adoptiva.
pentru a estima similaritatile datorate mediului, s-au comparat persoane care locuiesc împreuna dar neînrudite genetic (parintii adoptivi si copilul adoptat). Ex : copiii adoptati ai bolnavilor schizofrenici au un risc de a face boala egal cu cel din populatia generala.


Neuroanatomie