Metoda efectuarii sectiunilor fine


1. Recoltarea – se poate face de la animale de experienta, de la pacienti în viata si de la cadavre. Ea trebuie efectuata cu maxima operativitate, pentru a preîntâmpina autoliza celulelor din fragmentul de tesut. Fragmentul recoltat va fi apoi fasonat cu ajutorul unor instrumente taioase bine ascutite (lame de ras noi), având grija sa nu se striveasca preparatul. Piesa obtinuta, trebuie sa aiba o forma regulata (paralelipiped de ex.), iar grosimea ei nu trebuie sa depaseasca 5 mm, aceasta facilitând patrunderea mai rapida a fixatorului si prevenind aparitia alterarilor post-mortem. Recoltarea se poate face prin biopsie, punctie biopsica, aspiratie endoscopica, punctia cavitatilor, raclarea mucoaselor.
2. Fixarea – are drept scop oprirea proceselor alterative post-mortem la nivel celular si tisular prin blocajul reactiilor enzimatice; favorizeaza prelucrarea histologica ulterioara (includere, colorare) prin imobilizarea constituentilor celulari într-o stare cât mai apropiata de starea vitala – aceasta depinde în primul rând de proteine, principalii constituenti ai materiei vii, ccea ce înseamna ca un bun fixator histologic trebuie sa fie un bun fixator al proteinelor; mecanismul intim al fixarii proteinelor implica fenomene de coagulare si insolubilizare a acestora; fixarea asigura si sterilizarea piesei prin distrugerea microorganismelor potential prezente în tesut; fixarea trebuie sa se realizeze în cel mult 30 min de la recoltarea piesei; fixarea se poate realiza prin metode fizice (caldura si desicarea pt frotiuri de sânge, criodesicarea pt fragmente de tesut) sau chimice (fixatori chimici); fixatorii pot fi simpli (formolul 10% - durata fixarii 1-3 zile) sau compusi (Orth – bicromat de potasiu + sulfat de sodiu + formol, Bouin – acid picric + formol + acid acetic glacial, Carnoy – alcool + cloroform + acid acetic glacial); pentru o buna fixare, raportul volumetric între piesa si fixator trebuie sa fie cuprins între 1/40 – 1