Metode si tehnici folosite in efectuarea
examenului micologic


Introducere

Definitii si precizari de termeni
Termenul generic de fung defineste o grupare de structuri biotice eucariote, imobile, unicelulare sau organizate in structuri pluricelulare, a caror evidentiere individuala necesita dispozitive optice de tipul microscoapelor. In alternativa cu acest termen, dar cu aceeasi semnificatie semantica se utilizeaza si denumirile de micromiceti, ciuperci microscopice, mucegaiuri, drojdii etc. Sa facut aceasta precizare expresa pentru a accentua faptul ca obiectul de studiu al micrologiei medicale sunt ciupercile microscopice, bioentitati capabile sa manifeste o puternica si extinsa acctiune antisanogena, atat prin colonizarea substraturilor alimentare si furajera pe care le depreciaza sau carora le confera un grad inalt de toxicitate, cat si prin afectarea directa a organismelor omului si animalelor, declansand stari morbide specifice (micoze) a caror evolutie este de cele mai multe ori trenanta si rebela la tratament.
Ciupercile patogene, desi nu par atat de numeroase ca cele saprobiote, paraziteaza organisme vii – plante, insecte, pesti, reptile, pasari, mamifere, om – provocand boli a caror gravitate depaseste uneori pe aceea cauzate de bacterii sau virusuri. Intre aceste doua categorii de micromiceti exista numeroase forme de trecere, intermediare; unele, considerate ca fiind parazite, pot trai in anumite faze ale dezvoltarii lor ca saprobiote, iar altele, recunoscute ca saprobiote pot deveni in anumite conditii patogene, daca intalnesc o gazda convenabila.
Terapia moderna presupune si un diagnostic de certitudine in micoze.
In acest scop se utilizeaza mai multe metode de examen paraclinic :
testul florescentei;
examenul microscopic al probelor patologice;
examenul frotiurilor dupa colorare;
insamantarea probelor patogenice pe medii specifice;
examenul caracterelor biochimice;
examenul histologic;
diagnosticul experimental;
identificarea