Pancreatita


Inflamatia pancreasului, sau pancreatita, este probabil cea mai comuna boala a acestui organ. Disfunctia se poate rezuma la un singur sau mai multe episoade repetate sau poate deveni o boala cronica. Sunt multi factori asociati pancreatitei, printre care rani directe, anumite droguri, infectii virale, boli ereditare si deranjamente congenitale ale unui sistem.
Desi cauza imediata a pancreatitei acute nu este intotdeauna clara, pare sa implice unul sau mai multi dintre urmatorii factori: presiune crecuta intru-un canal datorata unei obstructii partiale, pietre la bila sau edeme; si afectiuni ale canalelor din organe care permit scaparea enzimelor digestive activate in substanta pancreasului si in tesuturile inconjuratoare.

Suprastimularea mecanismului secretor de productie a enzimelor in celula poate duce la energizarea sistemelor de enzime intracelulare, rezultand in conversia proenzimelor in forme active care incep sa digere organite celulare. Glanda incepe astfel sa se autodistruga. Stricaciuni similare se pot produce in alte organe ale corpului cum ar fi plamanii, rinichii si vasele de sange care primesc aceste enzime activate prin sistemul celular. Nu este clar cum proenzima tripsinogena este transformata in tripsina in celula afectata. Dar este cunoscut faptul ca activarea altor proenzime incepe din aceasta conversie.
Gradul de distrugere al celulei pare sa depinda de puterea factorilor cauzativi.
Dureri puternice localizate, abdominale si de spate, datorate scurgerii de enzime, distrugerea tesutului si iritarea nervilor este cel mai des simptom de pancreatita acuta. In cazuri grave poate aparea stopul respirator, socul sau chiar moartea. Gravitatea simptomelor depinde in general de cat de afectat este pancreasul; rata de mortalitate este de aproape de 50% in cazurile de pancreatita grava dar este mai mica de 5% in cazuri mai putin grave. Diagnosticul este confirmat de detctia unui nivel ridicat de enzime pancreatice in sange si, daca functia