Primul ajutor în degeraturi



Descrierea degeraturii
Leziunile provocate de frig se aseamana pâna la un anumit punct cu leziunile existente în arsuri.
Accidentul, întâlnit frecvent în razboi, se întâlneste si în timp de pace la excursionisti pe munte, la oameni în stare de ebrietate, cazuti iarna pe strada, etc.
Cele mai expuse la frig sunt segmentele descoperite ale corpului: urechile, nasul, mâinile. Picioarele îngheata si ele destul de des pentru ca în timpul iernii au cel mai prelungit contact cu zapada dar si pentru ca oamenii folosesc uneori o încaltaminte incomoda care le strânge picioarele, împiedicând circulatia normala a sângelui.
La început, bolnavul simte în segmentele pe cale de congelare o greutate nefireasca, întepaturi, amorteala, furnicaturi. Privite, tegumentele sunt palide. Treptat, toate aceste fenomene dispar, aparând în schimb anestezia regiunii, pierderea completa a sensibilitatii, tegumentele devin livide. Dupa câteva ore de la accident, apar la locul degeraturii, leziuni asemanatoare arsurilor: tegumentul se înroseste si se umfla, devine excesiv de dureros, apar basici (flictene), cu continut lichid. Când expunerea la frig este prelungita, circulatia sanguina se opreste complet, principalele vase sanguine se astupa cu cheaguri. Apare gangrena extremitatii degerate, care necesita amputatia chirurgicala.

Primul ajutor
Primul ajutor consta din încalzirea treptata a întregului corp si din luarea unor si din luarea unor masuri menite sa accelereze circulatia sângelui în segmentul degerat:
— încalzirea treptata se face întâi acoperind bine victima în paturi groase si apoi introducând-o în camere care se încalzesc foarte încet, astfel încât numai dupa 3-4 ore sa ajunga la temperatura de 20º;
— regiunea degerata se frectioneaza blând în acest timp, cu alcool;
— bolnavului i se dau sa bea cantitati mici de bauturi alcoolice tari si lichide din ce în ce mai calde (ceaiuri, supe) .
În cazul în care „reîncalzirea” se face prea bruta