Schizofrenia

Schizofrenia (din limba greaca: schizein = a despica, a scinda, phren = minte, suflet) este o boala mintala din categoria psihozelor endogene. Caracteristica este aparitia unor manifestari psihopatologice majore, cum sunt halucinatiile, deliruri, tulburari formale de gândire, tulburari afective, tulburari de comportament, dezorganizarea personalitatii. Pâna la data actuala nu au fost puse în evidenta cauze corporale decelabile. În sistemele de clasificare moderna se considera obligatorie pentru diagnosticul de mare probabilitate si durata minima a manifestarilor morbide. Tablourile clinice de tip schizofrenic, care nu îndeplinesc si acest criteriu, sunt clasificate - pâna la proba timpului - drept boli schizofreniforme. Schizofrenia este una din cele mai severe afectiuni psihiatrice, cu repercusiuni grave atât pentru bolnav, cât si pentru apartinatori, mai ales ca nu se poate prevedea niciodata care va fi evolutia bolii, în ciuda tratamentelor moderne care au modificat radical prognoza privind încadrarea sociala a bolnavilor.

Eugen Bleuler (1857 - 1940), medic psihiatru elvetian, a diferentiat si denumit schizofrenia ca boala mintala distincta.

O descriere a unui comportament de tip schizofren gasim deja în antichitate în scrierile lui Aretaeus din Cappadocia. În medicina moderna, diversele manifestari clinice ale acestei maladii au fost de mult cunoscute, fiind însa descrise sub diferite denumiri izolate unele de altele (Kahlbaum: catatonie; Hecker: hebefrenie; Westphal: paranoie acuta). Este meritul psihiatrului german Emil Kraepelin de a fi reunit în 1896 simptomele caracteristice sub notiunea de "Dementia praecox" ("Dementa precoce"), dorind sa sublinieze prin aceasta evolutia nefavorabila a bolii pâna la modificarea grava a personalitatii, desi - în realitate - nu este vorba de o dementa în sensul strict psihopatologic al cuvântului. Eugen Bleuler în 1911 introduce denumirea de Schizofrenie ("scindare, disociere a mintii"), accentuând prin acea