TRATAMENTUL SCABIEI
În scabie, parazitul infestant este un acarian – Sarcoptes scabiae – care poate fi prezent la toatã familia sau poate afecta numai un individ. Manifestãrile debuteazã adesea cu un prurit intens, extrem de neplãcut. Leziunile de grataj se pot suprainfecta secundar. În majoritatea cazurilor, pe corp se gãsesc putini paraziti, dar, în situatii de imunodeficientã, numãrul acestora poate ajunge la câteva mii, rezultând forma crustoasã sau norvegianã de scabie.
CICLUL DE VIATA AL PARAZITULUI
Femela acarian si excrementele sale provoaca, probabil, cele mai mult simptome. Aceasta isi sapa
adaposturi in piele, preferand zone moi si cutate, cum ar fi santurile interdigitale, organele genitale
externe, precum si sanii – la adulti, si picioarele - la copii si sugari.
Ea avanseazã cu 2-3 mm pe zi, lãsând în urmã un traiect sinuos presãrat cu ouã. Larvele eclozeazã dupã câteva zile si se târãsc la suprafata pielii, unde încep sã-si sape propriile santuri, în jurul foliculilor pilosi. Apoi, larvele se transformã în nimfe. Fertilizarea are loc fie în santurile în care se ascunde femela, fie la suprafata tegumentului. Acest ciclu de viatã dureazã circa 2 sãptãmâni. Transmiterea scabiei are loc prin contact direct si se crede cã necesitã aproximativ 15 minute.
TABLOU CLINIC Pruritul este simptomul de debut si, în cazul unei prime infestãri, poate apãrea si la 3 sãptãmâni dupã contractare. În reinfestãrile ulterioare, manifestãrile clinice pot apãrea dupã numai câteva zile. De obicei, pruritul este mai intens noaptea. Desi localizarea cea mai frecventã este la mânã, leziunile de scabie pot fi gãsite în toate locurile cu piele glabrã si finã. La sugar, aceasta înseamnã tot corpul, inclusiv pe fatã, dar mai frecvent pe picioare. Pielea prezintã numeroase solutii de continuitate ca urmare a gratajului intens, iar infectia secundarã a leziunilor poate modifica aspectul eruptiei. Leziunile rosiatice liniare tipice, care urmeazã santurile sãpate de acarieni în epid
