Aptitudinea muzicala

Nu exista popor care sa nu cunoasca sau sa nu fi cunoscut muzica, fie într-o forma simpla, fie într-o forma evoluata, ca efect al unei cultivari sistematice. De la tam-tam-urile primitivilor pâna la marile creatii simfonice, muzica s-a bucurat de o apreciere unanima, prin caracterul ei înaltator, prin emotiile intense pe care le declanseaza în sufletul omului. Ea este una dintre cele mai raspândite arte,producând rascoliri adânci sau emotii înaltatoare, veselie sau melancolie, nu numai omului aflat pe o treapta superioara de cultura si civilizatie, ci si celui care are de parcurs un drum lung de parcurs pâna sa ajunga la acest stadiu. Omul a cântat întotdeauna, fie în orele de odihna, fie în cele de munca, manifestându-si atât starile sufletesti de natura afectiva, cât si preocuparile, gândurile, ideile. Muzica este un mod specific de reflectare a realitatii, prin tonus melodic, prin redarea unei structuri si înlantuiri de sunete ingenios armonizate.
Aptitudinea muzicala este o însusire a personalitatii care face posibila efectuarea cu succes a activitatii muzicale. O persoana cu aptitudine muzicala manifesta interes si înclinatie deosebita pentru muzica, fredoneaza melodii, cânta, învata cu usurinta cântecele auzite, manifesta dorinta de a cunoaste cât mai multe date din domeniul muzical. Talentul muzical consta în dezvoltarea aptitudinii muzicale la un nivel superior, caracterizat prin originalitate si capacitate creatoare. Când o persoana reuseste sa creeze muzica originala, cuceritoare, rascolitoare, exprimând idei, sentimente si dorinte profund umane, suntem în prezenta unui evident talent muzical. Unii oameni ramân la stadiul aptitudinii muzicale, pe când altii, depunând o munca intensa si sistematica, devin talente muzicale, creatori.
Nu orice creatie indica însa prezenta talentuli muzical, ci numai acelea care se desting prin originalitate si profunzime, prin capacitatea de a exprima idei, sentimente,idealuri si nazuinte nobile.
Care su