Clasicism si baroc

Johann-Sebastian Bach

Barocul si clasicismul sunt specifice secolului al XVII-lea, epoca de consolidare a marilor monarhii nationale -Regatul Frantei- si de ascensiune a primelor puteri maritime, comerciale si industriale ale lumii: Olanda si Anglia.
În acelasi timp asistam si la procesul de laicizare si de mentinere a echilibrului în relatiile dintre ordinele sociale în Occident si statele europene.
Se dezvolta arhitectura si arta ce glorifica înfaptuirile "monarhului de drept divin".
Din a doua jumatate a secolului al XVI-lea si pâna la mijlocul celui de-al XVII-lea barocul este dominanta estetica a artei europene. El a fost pus in serviciul politic al Contrareformei, ampla actiune initiata de papalitate pentru a recâstiga terenul pierdut în fata protestantismului la jumatatea secolului al XVI-lea. Barocul îsi trage practic seva din Renastere si, cronologic, primele sale manifestari sunt sesizate la Roma dupa devastarea orasului de catre mercenarii germani în prima parte a secolului al XVI-lea.
Muzica este dominata de stilul polifonic, de liniile melodice ornamentate pâna la exces. Acest curent cultural promoveaza , totusi, începuturile operei, concertului, sonatei.
Cea de-a doua jumatate a veacului al XVII-lea este dominata de curentul cultural al clasicismului. Principiile sale estetice au fost fundamentate de Nicholas Boileau: puternica inspiratie din Antichitatea clasica; cautarea naturalului si a echilibrului; gustul masurii, claritatea stilului, fineï ea analizelor filozofice si de morala .
Modelul clasic al omului s-a cristalizat in a doua jumatate a secolului al XVII-lea, într-o societate cu un puternic atasament fata de principiul de autoritate. În toate doctrinele religioase europene se percepe o cautare a lui Dumnezeu, se pune cu tarie chestiunea "mântuirii prin credinta", a afirmarii "împaratiei, puterii si gloriei" lui Dumnezeu. Gânditori ai epocii socoteau ca "regii sunt facuti pentru popor si nu poporul pentru regi".
Între numel