Johann Sebastian Bach

Johann Sebastian Bach, compozitor german din perioada barocului, a fost unul dintre cele mai mari si mai productive genii din istoria muzicii.
Bach s-a nãscut pe 21 martie 1685, la Eisenach, în Turingia, într-o familie care, de-a lungul a sapte generatii, a dat lumii cel putin 53 de muzi-cieni proeminenti. Johann Sebastian a primit primele sale îndrumãri muzicale de la tatãl sãu, Johann Ambrosius. Atunci când acesta din urmã a murit, el a continuat studiile la Ohrdruf, alãturi de Johann Christoph, fratele sãu mai mare.
În 1700, Bach a început sã-si câstige pâinea cântând în corul bisericii Sfântul Mihail, din Lüneburg. În 1703, a deve-nit violonist în ochestra de camerã a printului Johann Ernst, din Weimar. În octombrie 1705, Bach a aranjat sã lipseascã o lunã pentru a merge sã studieze la Lübeck cu renumitul compo-zitor Dietrich Buxtelhude, a cã-rui muzicã de orgã l-a influentat ulterior în mare mãsurã. Prelun-gindu-si sederea cu încã o lunã, a fost criticat de autoritãtile bisericii, însã el era prea respectat pentru ca aceste obiectii sã aibã ca rezultat concedierea sa.
În 1707, s-a cãsãtorit cu o verisoarã de-a sa de gradul al doilea, si s-a dus la Mülhausen, ca organist în biserica Sf. Blasius. S-a întors la Weimar anul urmãtor, ca organist si violonist la curtea ducelui Wilhelm Ernst, si a rãmas aici pentru urmãtorii nouã ani, în 1714 devenind maestru de concerte în ochestra curtii. În 1717, Bach s-a angajat pentru sase ani ca director al muzicii de camerã la curtea printului Leopold de Anhalt-Köthen. În aceastã perioadã, el a scris în principal muzicã laicã pentru ansambluri si instrumente solo. De asemenea, a scris si cãrti de muzicã pentru sotia si copiii sãi, cu scopul de a-i învãta digitatia.
Prima sotie a lui Bach a murit în 1720, iar anul urmãtor el s-a cãsãtorit cu Anna Magdalena Wilcken, o bunã cântãreatã si fiicã a unui muzician al curtii.
În 1723, Bach s-a mutat la Leipzig, unde si-a petrecut restul vietii. Pozitia sa de dir