Johnny Raducanu - simbol al jazz-ului romanesc
Primele manifestari ale jazz-ului romanesc s-au desfasurat acum sapte decenii, cand au aparut si la noi formatii - precum cele conduse de Emil si Mihai Berindei, Theodor Cosma, Elly Roman - care incercau sa cante « pe viu » la postul de radio Bucuresti (infiintat in 1928) ori prin localurile vremii, ceea ce auzisera pe discuri importate din strainatate, in timp ce unii muzicieni romani precum James Cok, Nicu Vladescu, George Vintilescu, Take Banescu si altii au inregistrat la Berlin piese asimilabile speciei « ragtime » si jazz-ului traditional incipient.
O fericita coincidenta face ca venirea pe lume a muzicianului Jonny Raducanu, cel care a ajuns sa se identifice cu jazz-ul romanesc, sa corespunda cu aceste inceputuri ale jazz-ului pe meleagurile noastre.
La cateva sute de kilometri de Bucuresti, pe malul Dunarii, in vitalul si policromul oras-port Braila, vedea lumina zilei, in cea dintai zi a gerosului decembrie 1931, Raducanu Cretu, untr-o familie in care dragostea pentru muzica se perpetua din generatie in generatie, de pe vremea vestitului Petrea Cretu Solcanu, lautar la Stambul de acum trei secole. Din frageda copilarie, micul Raducan (prenume devenit prin ani nume artistic, prefatat de Johnny, un apelativ de rezonanta americana pentru un interpret care iubea atat de mult muzica din patria jazz-ului) a vadit, la randu-i, disponibilitati native aparte pentru arta sunetelor, demne a continua traditia familiala. Studiile liceale la Iasi si Cluj au fost urmate de cursurile Conservatorului din Bucuresti (din 1953), aici tanarul avand ca dascali mari maestri : intre acestia - ilustrul profesor de contrabas caruia fostul student i-a dedicat mai tarziu inspirata compozitie « Respect lui Iosif Prunner ».
Inca de pe bancile Conservatorului, Johnny Raducanu s-a relevat prin capacitatea de a crea a aceluia care nu se multumeste sa reproduca, doar, litera unei partituri existente. Tehnica instrumentului ca si disci
