Scarlatti


Scarlatti (Alessandro), compozitor italian (Palermo, 1660- Napoli, 1725). A venit la Roma la 12 ani, pentru a studia, s-a casatorit aici în 1678, iar în 1679 a prezentat prima lui opera. Gli Equivoci nel sembiante, care s-a bucurat de un succes imens si, fapt destul de rar întâlnit în epoca s-a jucat în numeroase alte orase. Întrat în slujba reginii Cristina a Suediei, capelmaistru la San Girolamo della Carita, protejat de familia Colonna, de Ottobani si de alte personalitati importante ale nobilimii din Roma a avut contacte si cu alte centre italiene si si-a împartit activitatile de compozitor între genurile cantatei, oratoriului si operei: printre primele lui lucrari figureaza L’Onesta negli amori (1680) si Il Pompeo (1683), din anumite arii au ramas celebre.
Ca urmare a unor intrigi familiale, în 1684 a fost numit capelmaistru la curtea din Napoli, unde timp de aproximativ 20 de ani a realizat o productie considerabile, dar inegala, în timp ce unele dintre operele sale se jucau chiar în Germania (Pirro e Demetrio la Brunswick, în 1694, primiera la Napoli în acelasi an). Diferende de artistice si umane într el si curtea de la Napoli l-au determinat sa caute alte puncte de srijin si atunci a început sa scrie opere pentru Florenta, din 1703 pâna în 1706, apoi a ajuns din nou la Roma, unde l-a cunoscut pe Corelli, prin intermediul cardinalului Ottoboni. Aici a scris un njumar considerabil de cantate pentru efectiv mare, mediile ecleziastice romane considerând pe atunci opera drept un gen suspect.
Neputând sa obtina aici o situatie stabila a mers sa prezinte la Venetia opera Mitridate Eupatore (1707), s-a întors la Napoli în 1709, pentru a face fata obligatiilor functiei sale, iar din 1717 pâna în 1721 si-a împartit timpul între acest ultim oras si Roma, unde a prezentat premierele cu La Griselda (1721, libret de Zeno), dupa care s-a consacrat muzicii instrumentale: în 1725 a publicat o culegere de cvartete pentru instrumente soliste, care ar putea fi co