Activitatea cognitiva si organizarea activitatii independente a copiilor
 
Activismul cognitiv este privit ca cautarea a unor impresii noi, gatinta de activitatea de cunoastere. Cel mai des initiativa se manifesta în situatii, când în fata copilului nu se pune nici un scop concret. El singur pentru sine îsi gaseste obiectul cunoasterii si îl cerceteaza cu ajutorul mijloacelor cunoscute. In cercetarea lui Zemleanuhina a fost facuta o comparare a copiilor din gradinite si case de copii, la baza careia erau experimentele în care copiilor li se dadea posibilitatea sa cerceteze (1 sau o multime de obiecte, unele din care contineau "secret", fapt ce-i dadea posibilitatea copilului sa-si manifeste inventivitatea si perseverenta pentru descoperirea lui. În casele de copii micutii greu se includeau în activitatea de cunoastere cu obiectele, în 2 ori mai mult si distrageau atentia, ei mai rar si mai slab îsi manifestau fericirea în urma de manipularii cu obiectele. In experimentele lui Zemleanuhina (1982) au fost fixate 120 de actiuni diferite a copiilor cu obiectele. Toate actiunile au fost împartite în 5 categorii: (1) de cercetare - orientare (au fost îndreptate spre cunoasterea cu obiectul - copilul priveste la obiect si îl pipaie), (2) manipulari nespecificice (actiuni cu obiectul fara luarea în consideratie menirea lui), (3) actiuni fizice specifice (care se caracterizeaza prin caracteristicile fizice a obiectului - obiectul rotind îl rostogolesc, guma o întind), (4) actiuni specifice culturale (se faceau cu consideratia ultimelor, despre care copilul putea sa stie numai de la matur. Aceste actiuni sunt cele mai importante, progresive în repertoriul copiilor), (5) actiuni originale, neobisnuite cu obiectele. Ca rezultat - activitatea cognitiva la orfani este foarte joasa.
Când copilul se adreseaza la matur cu o întrebare, el nu primeste un raspuns satisfacator. Lucratorii sunt atât de ocupati cu observarea tuturor copiilor, ca nu pot acorda atentia numai unui copil. Se