APTITUDINILE


Utilizam deseori expresii precum “apt pentru…” sau “inapt pentru...” atunci cand ne referim la performantele pe care cineva le-a obtinut in efectuarea unei activitati. De aceea, majoritatea definitiilor date aptitudinilor considera performanta un criteriu principal in diagnosticarea acestora.
Totusi, multi dintre noi stiu ca succesul intr-o activitate se afla intr-o relatie directa cu gradul de implicare, cu cantitatea de efort cheltuita, cu calitatea organizarii si indrumarii muncii etc.
Apare astfel una dintre problemele fundamentale in definirea aptitudinilor, si anume, relatia dintre aptitudini si capacitati. Capacitatea psihica se refera la performantele pe care cineva le obtine aici si acum, intr-o anumita activitate. Prin urmare, ea este legata de momentul prezent si este influentata de experienta persoanei in domeniul respectiv. De exemplu, cand un profesor examineaza un elev la ora de matamatica, el evalueaza capacitatea acestuia de a opera cu informatiile acumulate.
Sub aspect procesual, deprinderile – care sunt actiuni automatizate – comporta o simplificare, o reductie treptata a proceselor psihice implicate în componenta lor. În acelasi timp, structura aptitudinilor – pe masura dezvoltarii lor – devine din ce în ce mai complexa, întrucât ea implica un numar crescând de procese psihice, înglobând ca momente chiar si unele deprinderi. Astfel, deprinderile de gimnastica, de desen, cele implicate în activitati practice etc., angajeaza în final cu precadere doar canalul chinestezic.
Sub aspect functional, în timp ce deprinderile se limiteaza de obicei la o actiune sau la o operatie, la un algoritm, în componenta aptitudinilor se cuprinde, de obicei, o întreaga familie de actiuni variate, susceptibile de a fi înglobate în ansamblul unei activitati (tehnice, sportive, matematice, literare, muzicale, etc.).
Sub aspect formativ spre deosebire de aptitudini –caracterizate printr-o dezvoltare continua, ascendenta – în cazul formarii deprinde