Autismul – incapacitate de interrelationare


Constiinta reprezinta capacitatea de a produce judecati asupra intentiilor si actelor noastre. Constiinta este intuitia pe care o are spiritul despre perceptiile si actele sale. Constiinta este „intentionalitate”, adica este indreptata spre ceva din afara mea.
Interpretarea este competenta care le permite primatelor sa atribuie atitudini, intentii, sentimente mintiilor. „Citirea” altor mintii este de fapt empatizarea.
A fi empatic inseamna a percepe cu acuratete cadrul intern de referinta al altuia, cu toate componentele sale emotionale si semnificatiile care-i apartin ”ca si cum” cealalta persoana, dar fara a pierde conditia de ”ca si cum”. Te poti transpune cu ajutorul imaginatiei in gandirea celuilalt, in trairea lui si in modul de a actiona.
Empatia poate fi definita din punct de vedere psihanalitic ca un proces la unei identificari scurte prin care, cu o fantezie constienta sau neconstienta, cineva s-ar contopi pe sine cu o alta persoana pentru ca sa inteleaga si sa impartaseasca sentimentele si atitudinile altuia.
In mod normal oamenii empatizeaza unii cu ceilalti. Isi inteleg trairile, gandirea, modul de actiune unii altora. Dar exista si fiinte care nu pot empatiza, care nu dispun de un organ mental. Acesti oameni se numesc autisti. Ei nu pot comunica. Prin urmare nu se pot integra in societate. Daca nu pot lega prietenii pentru ca nu pot fi capabili sa empatizeze sau sa interpreteze reactiile, atitudinile celorlalti atunci se pune intrebarea daca devin anxiosi, daca traiesc sentimente de insingurare, de alienare, de angoasa.
Comunicarea este esenta sociabilitatii. Ea reprezinta actul prin care oamenii si alte vietiutoare isi fac cunoscute existenta, intentiile, dau stiri, informeaza, schimba mesaje transmitand intr-un sens sau mai multe sensuri in scopul convietuirii si uneori doar informarii.
Autistii nu sunt parte integranta a societatii. Dificultatea lor de intelegere a celorlalte minti îi plaseaza in