Clasificarea tipurilor de personalitate



Oamenii au fost constienti din cele mai vechi timpuri de varietatea si de pluralitatea comportamentelor umane. În anul 450 î.Cr., Hipocrate distingea patru temperamente diferite – o ipoteza pe care mai târziu au preluat-o si alti specialisti. Însa abia C. G. Jung a adus argumente mai consistente în sprijinul acestei teorii, în cartea sa Tipuri psihologice.
Savantul elvetian sustinea ca oamenii au anumite trasaturi specifice care pot fi identificate cu usurinta. Cartea lui Jung, desi acopera o mica parte din preocuparile sale, a reprezentat o baza solida pentru diversele studii de mai târziu.
Printre cei care au recunoscut valoarea ei s-a numarat si Katherine Myers din Statele Unite, care a gasit acolo confirmarea propriilor ei teorii. Katherine Myers era de multa vreme fascinata de diferentele psihologice dintre indivizi, iar teoriile lui Jung au încurajat-o si stimulat-o sa-si continue cercetarile.
Desi nu erau psihologi, Katherine si fiica ei Isabel au studiat teoriile lei Jung timp de patruzeci de ani, cu atentie si rabdare, în ciuda dificultatilor si lipsei de recunoastere. La sfârsitul acestei perioade, în 1962, au formulat un chestionar care permitea clasificarea si identificarea a saisprezece tipuri de personalitate. Chestionarul a fost numit Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs (Myers-Briggs Type Indicator – MBTI).
La început, ideea tipurilor nu a fost primita cu prea mare entuziasm, dar în 1972 s-a înfiintat în Florida un centru oficial de cercetare în domeniu, numit Center for the Application of Psychological Type (CAPT). Aceasta institutie, care îsi propune sa strânga informatii si date despre tipuri de personalitate, s-a constituit cu vremea într-un centru mondial. Din 1975 Indicatorul de Tipuri Myers-Briggs este publicat în Statele Unite de catre Consulting Psychologists Press. Treptat, el a fost unanim recunoscut, iar interesul în privinta informatiilor pe care le contine a crescut considerabil, mai ales în