COMUNICAREA
ÎN CADRUL GRUPULUI















REALITATEA COMUNICARII


Comunicare reprezinta înstiintare, stire, veste, raport, relatie, legatura. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt oferite de catre dictionarul explivativ pentru comunicare. Desi pare simplu întelesul comunicarii este mult mai complex si plin de substrat. Comunicarea are o multime de întelesuri, o multime de scopuri si cam tot atîtea metode de exprimare si manifestare. Nu exista o definitie concreta a comunicarii însa se poate spune cel putin ca, comunicarea înseamna transmiterea intentionata a datelor, a informatiei.
Ce se întelege prin comunicare:

o provocare constanta pentru psihologia sociala;
o activitate;
satisfacerea nevoile personale;
legatura între oameni, etc.
Prin comunicare se exprima ceea ce se petrece, s-a întîmplat ori se doreste sa aiba loc la nivelul grupului si/sau al fiecaruia. Ca urmare, realitatea exprimata sau de exprimat se prezinta ca fapte, sentimente si relatii între fapte si sentimente.
Faptele, înfatisate ca incontestabile, sînt alcatuite din ce se vede: inclusiv atitudini posturale, gesturi, culori, forme, figuri, dimensiuni; ce se aude: vorba, timbrul vocii, muzica, sunetele, zgomotul, ritmul, tacerea, intensitatea interventiei; ce se spune: cuvîntul (ca sens), continuturile; ce se face: actiuni, munca (organizarea ei), obiectele produse, cercetarea, exercitiile practice, rezultatele obtinute.
Sentimentele prezente la grup, subgrup sau individ sînt recunoscute si prelucrate, constient sau inconstient, de fiecare. în fapt, ele sînt afectivitatea pe care o genereaza si/sau o manifesta fiecare grup în modelele sale de tensiune, de satisfactie, de putere, de euforie. Individual, fiecare le resimte la fel si totodata diferit: pozitiv/negativ, atractie/respingere, bucurie/durere, satisfactie/frustrare, forta/slabiciune, indiferenta/entuziasm. Relatia fapte-sentimente se prezinta la nivelul intentiei, senzatiilor, impresiilor, întelegerii faptel