1.1. Comunicarea la animale
Bazele comunicarii.
Animalele au capacitatea de a raspunde diferit mediul lor. Principalele caracteristici ale acestui mediu pot avea efecte diferite:
orientarea
optinerea unui raspuns din partea celorlalte animale
trezirea
Orientarea se refera la modalitatea de raspuns caracteristicilor fizice de baza ale mediului sau. El percepe lumina, gravitatia, aerul, curentii de apa si alte elemente de acest gen.
Ex. Un peste se odihneste pe directia curentului;
Soarecii în întuneric au un reflex de orientare fata de
verticala, datorita carui fapt pot sta în picioare
respectînd gravitatia.

Obtinerea unui raspuns din partea celorlalte animale se refera la felul în care comportamentul de raspuns apare în relatie cu ceea ce percepe animalul. Un comportament specific a unui alt individ sau un element specific mediului sunt legate de un anumit comportament al animalului.

Trezire se refera la raspunsuri mai putin specifice. Fiecare cale senzitiva de transmitere a impulsurilor are o serie de cai conectate cu formatiunea reticulara. Formatiunea reticulara este alcatuita din fibre nervoase si este situata la nivelul trunchiului cerebral fiind conectata prin cai nespecifice de conducere cu toate centrele superioare corticale pe care le stimuleaza, pregatindu-le pentru actiune.





Modurile de comunicare.
Diferite grupuri de animale dispun de modalitati de comunicare specializate. Cum ar fi:
a) Comunicarea tactila
b) Semnalele sonore
c) Semnalele chimice
d) Semnalele vizuale
a) Comunicarea tactila
Comunicarea tactila este importanta mai ales pentru intervertebrate; pentru rîme, care ies noaptea din pamînt pentru a se imperechea, sau pentru insectele sociale.
Comunicarea tactila este limitata, pentru a fi utilizata ea presupune im