CONCEPTUL DE STRES PSIHIC

 
Originea conceptului de stres psihic este legata de aparitia conceptului general de stres al lui Selye, dar precursorul de geniu în acest domeniu ramâne tot Cannon care, demonstrând aparitia unei secretii de adrenalina la animalele supuse unui soc emotional, a descris pentru prima oara elementele de ordin psihocomportamental precum si de ordin fiziologic ale unui stres psihic experimental (la animale).
Exista numeroase definitii date stresului psihic (SP), care este considerat ca fiind: "totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-si gasesc solutia" [[1]]; "o stare de tensiune, încordare si disconfort determinata de agenti afectogeni cu semnificatie negativa, de frustrarea sau reprimarea unor stari de motivatie (trebuinte, dorinte, aspiratii), de dificultatea sau imposibilitatea rezolvarii unor probleme" [[2]] etc., principalele caracteristici ale acestui fenomen fiind urmatoarele [[3], p. 29-31]:
·         SP este un stres în cadrul caruia canalul de propagare al actiunii agentului stresor este reprezentat de însusi psihicul uman;
·         în SP apar atât tulburari neuropsihice, cât si tulburari somatice;
·         SP consta în reactii psiho-comportamentale si somato-viscerale de o intensitate crescuta peste limitele acceptate, destul de conventional, ca fiind corespunzatoare unei simple adaptari;
·         în functie de rezultatul confruntarii dintre agentii stresori si reactia psiho-fizica a organismului uman la acestia (însusi SP), ulterior vom putea asista la urmatoarele fenomene: a) reinstalarea aparenta sau reala a aceluiasi pattern psihocomportamental ca si înainte de actiunea agentilor stresori; b) aparitia, în timpul SP si mai ales dupa o perioada de incubatie, a unor tulburari psiho-somatice persistente sau chiar a unor boli psihice sau somatice.
În cazul preexistentei diverselor maladii, SP va realiza o agravare sau o redesteptare din stadiul lor de acalmie. Aparitia în plan psihic a unor eval