Conducatorii Multimilor


In fiecare sfera sociala, de la cea mai inalta la cea mai joasa, din clipa in care omul nu mai este izolat, el se supune imediat autoritatii unui conducator. Majoritatea indivizilor, a celor din randul maselor mai ales, sunt incapabili sa se conduca singuri. Conducatorul le serveste drept calauza.
Autoritatea conducatorului este extrem de despotica, ba chiar nu reuseste sa se impuna decat datorita acestui despotism.
Conducatorii tind azi sa inlocuiasca treptat autoritatile, in masura in care acestea se lasa discutate si slabite. Daca din intamplare, conducatorul dispare si nu este imediat inlocuit, multimea redevine o colectivitate fara coeziune si incapabila de impotrivire. Nu nevoia de libertate, ci cea de supunere domina totdeauna sufletul multimilor. Setea lor de ascultare le face sa se supuna din instinct celui care s-a declarat stapanul lor.
In cadrul psihologiei multimilor, seful constituie o adevarata cvadratura a cercului. Examinand portretul conducatorului, asa cum i-l construiesc Le Bon, Tarde sau Freud, suntem confruntati cu o senzatie stranie. Considerat sub un anume unghi, acest portret apare ca plauzibil, fiind conform faptelor descrise de istorie. Privit sub un alt unghi el nu mai constituie decat o imagine a la Epinal, exagerata, caricaturala. Reflecta mai curand prejudecatile unei epoci, decat o observare impersonala a celei contemporane. Intradevar diversitatea liderilor este atat de mare si corespunde unor forme de autoritate atat de variate incat este dificil sa-i bagam in aceeasi categorie.
Exista in lumea sociala un anume fel de autoritate care ne permite sa concepem ce inseamna in lumea psihica o dominatie exercitata mai putin in virtutea unei puteri fizice, anonime, decat a unei influente spirituale, personale; aceasta este autoritatea carismatica. In sens traditional, cuvantul carisma se refera la un personaj sacru. El califica dogmele unei religii si evoca o gratie. In zilele noastre, ca urmare a influent