Creativitatea


1.Delimitari conceptuale
Prin creativitate se intelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva original.Actul creator este insa un proces de elaborare prin inventie sau descoperire,cu ajutorul imaginatiei creatoare,a unor idei sau produse noi,originale de mare valoare si aplicabile in diferite domenii de activitate..in cadrul unor scoli psihologice au fost formulate mai multe teorii asupra creativitatii:
teoria asociationista,elaborata de Nednik(1962),care considera creativitatea un proces de organizare si transformare a unor elemente asociative in combinatii noi,pe baza gandirii;
teoria gestaltista(configurationista)defineste creativitatea ca produs al imaginatiei(nu a gandirii logice),cu ajutorul careia sesizam brusc lacunele din configuratia intregului,completandu-le;
teoria transferului il are ca reprezentant pe J.p.Guilford.El concepe creativitatea ca o etapa a invatarii,transferabila si in alte domenii de activitate.

Unii specialisti releva influenta unor factori de personalitate sau neaga importanta inteligentei, atribuind-o imaginatie(Wertheimer).Daca inteligenta este o forma superioara de organizare si de echilibru a structurilor cognitive si daca a intelege si a inventa sunt principalele ei functii(Piaget),atunci nu putem vorbi de nici un proces creativ fara participarea inteligentei.orice persoana cu o inteligenta normal dezvoltata este mai mult sau mai putin creativa.Inteligenta nu inseamna neaparat creativitate,intrucat nu toti oamenii inteligenti sunt creativi.
Distinctia inte notiunile:”persoana creatoare” si “creativitate” sau “comportament creator”:
primul termen se rezerva pentru desemnarea individului care aduce o contributie de mare valoare in arta,stiinta .El este prin definitie un individ superior,iar contributia sa este inedita sau originala nu pur si simplu prin prisma cunoasterii umane in sensul ei absolut.
“Comportamentul “ poate referi la produsele noi nu numai in ce priveste situarea lor inafara exper