Despre limbaj si afazie

Limbajul este un fenomen deosebit de complex care a preocupat de multa vreme pe oamenii de stiinta din cele mai variate domenii. Fiind prin natura sa un proces prin excelenta psihologic, limbajul este în primul rând obiectul de cercetare al psihologiei.
Constituind una din manifestarile esentiale ale vietii psihice a omului, limbajul este totodata una din trasaturile sale caracteristice, distinctive, în raport cu celelalte vietuitoare. Omul este singura fiinta vorbitoare. Fara limbaj nu poate fi conceputa nici existenta omului ca fiinta sociala, nici existenta societatii însasi.
În procesul comunicarii, oamenii folosesc variate mijloace de comunicare, dintre care sunt neverbale (actiuni concrete cu obiectele, gesturile si mimica), iar altele verbale (sonore, grafice). Mijloacele verbale (si în primul rând cele sonore) au dobândit un rol fundamental în comunicarea interumana. Ansamblul mijloacelor verbale de comunicare constituie fenomenul limba care este prezent numai în societatea umana.
Limbajul este o forma specifica de activitate umana prin care se realizeaza comunicarea dintre oameni. Nu orice proces de comunicare între oameni poate fi considerat limbaj în sensul propriu al cuvântului. În acceptia sa stricta, termenul de limbaj se refera la comunicarea verbala.
În terminologia stiintifica, acest termen desemneaza capacitatea cu care este înzestrata orice fiinta umana normala, constituita de a învata si de a folosi unul sau mai multe sisteme de semne verbale pentru a comunica cu semenii sai, de a-si reprezenta lumea. În conceptia lui Jacques Piaget (1946) fiinta umana este înzestrata cu puternice capacitati functionale ce fac posibila emergenta unei functii simbolice generale, din care limbajul nu ar fi decât un aspect.
Limabajul este o activitate umana de comunicare prin intermediul limbii. Dar natura limbajului, respectiv a limbii, nu poate fi elucidata fara sa se precizeze care este continutul comunicarii verbale. Desi limbaju