Dezvoltarea psihica a adolescentului

Planul psihic suporta la vârsta adolescentei prefaceri profunde. Este vorba de acele transformari care vor conduce treptat la cristalizarea si stabilizarea celor mai multe dintre structurile psihice ale adolescentului.
Desi traseele pe care evolueaza acest proces sunt sinuoase, complicate, presarate cu numeroase bariere si dificultati, desi procesul ca atare poate fi mai calm sau mai navalnic, cu devansari spectaculoase, dar si cu întârzieri descurajante, la sfârsitul acestui proces ne vom afla în fata prezentei unor structuri psihice bine închegate si cu un grad mare de mobilitate. Acum au loc dramaticele confruntari dintre comportamentele împreunate de atitudinile copilaresti si cele solicitate de noile cadre sociale în care actioneaza adolescentului si carora el trebuie sa le faca fata, dintre aspiratiile sale marete si posibilitatile înca limitate de care dispune pentru traducerea lor în fapt, din ceea ce doreste societatea de la el si ceea ce da el sau poate sa dea, dintre ceea ce cere el de la viata si ceea ce îi poate oferi viata. Totodata, prefacerile psihice la care este supus sunt generate de nevoile si trebuintele pe care el le resimte, atât de nevoile aparute înca în pubertate, dar convertite acum sub alte forme, cât si de noile nevoi aparute la acest nivel al dezvoltarii. Nevoia de a sti a scolarului mic, converita în nevoia de creatie a puberului, devine si mai acuta la adolescent, luând forma creatiei cu valoare sociala, nu doar subiectiva. Nevoia de a fi afectuos se amplifica, luând la început forma unui nou egocentrism afectiv, pentru ca pe parcurs, acesta sa lase locul unei "reciprocitati" afective; are loc o senzualizare a individului, reapare agitatia instinctuala, se instituie nevoia de a i se împartasi sentimentele. Nevoia de grupare se "sparge",se destrama pentru a lasa loc nevoii de prietenii efective, nevoia unui cerc intim de prieteni. Relatiile dintre sexe sunt foarte strânse, mai mult platonice, roma