DEZVOLTAREA PSIHICA A COPIILOR DIN CASELE DE COPII
 
 
 
Casele de copii ocupa un loc deosebit în sistemul educatiei sociale a copiilor de vârsta prescolara. Aceste institutii reabilitare de însanatosire – educare au menirea de ai înlocui copiilor familia, de a crea conditii în care copilul, lipsit de atentia si dragostea mamei s-ar dezvolta normal, corespunzator vârstei.
Aceasta lucrare, dedicata analizei particularitatilor dezvoltarii psihice a copiilor orfani, reflecta problemele principale a dezvoltarii copiilor în institutiile specializate, atitudinea statului fata de ei, precum si diferentele si specificul privind instruirea si educarea acestor copii, depistarea precoce a deficientilor în dezvoltare si multe alte probleme, ai caror rezolvare depinde de mediul familial (în cazul unei adoptii) sau social în care nimereste copilul, competenta specialistilor care lucreaza cu copiii.
Cere a fi subliniat faptul ca copiii orfani, în ceea ce priveste dezvoltarea lor psihica, difera mult de semenii sai, care sunt educati în cadrul familiei, tempoul dezvoltarii lor este încetinit. Dezvoltarea si sanatatea lor se caracterizeaza printr-un sir de particularitati calitative negative, care se observa pe parcursul tuturor perioadelor copilariei – începând cu vârsta prescolara mica la adolescenta.
Copilul, care este educat si crescut în afara familiei, pe parcursul tuturor perioadelor de dezvoltare a societatii a constituit un fenomen negativ  si nenatural. Unii copii devin orfani în urma decesului parintilor, altii sunt orfani, având parinti degradati, alcoolizati – cei, care sunt privati de drepturile parintesti de catre lege. Anume aceasta categorie de parinti se întâlneste în majoritatea cazurilor copiilor institutionalizati (circa 80% de copii orfani din cei 13662 din republica / datele anului 1995/). Majoritatea lor ramân uitati chiar si de rudele apropiate, si astfel sunt privati de posibilitatea de a iesi dincolo de portile orfelinatului.
În Casele de copii sunt inst