Functionarea vizuala. Evaluarea vederii functionale

Definitiile deficientelor vizuale se bazeaza pe acuitate vizuala si marimea câmpurilor vizuale, în pofida faptului ca s-a demonstrat ca doar evaluarea acestora nu ofera o descriere fidela a gradului deficientei vizuale.
Functiile vizuale ca sensibilitatea de contrast si cromatica sunt importante într-o evaluare clinica completa a deficientului vizual. Prin urmare, s-a impus o sistematizare a tuturor aspectelor implicate în realizarea vederii sau care fac posibila functionarea vizuala.
Potrivit modelului elaborat de Corn (1983), functionarea vizuala este conceputa ca rezultatul a trei mari categorii, cu subcategoriile specifice fiecareia, reprezentate sub forma unui cub.
Prima categorie, cea a abilitatilor vizuale, cuprinde acuitatea vizuala, câmpurile vizuale, motricitatea vizuala, functiile cerebrale si perceptia luminii si a culorii. Urmatoarea categorie presupune o individualitate dobândita alcatuita din cognitie, integrarea dezvoltarii senzoriale, perceptie, structura psihologica si structura fizica. În final, cea de-a treia categorie este data de indicii din mediul înconjurator, respectiv culoare, contrast, timp, spatiu si iluminat.
Evaluarea clinica a copiilor cu vedere slaba consta, în raport cu modelul prezentat mai sus, în analiza capacitatilor vizuale (acuitate vizuala, câmp vizual, sensibilitate luminoasa si cromatica, motricitate si coordonare oculara) si a functionalitatii vizuale (sau abilitatile vizuale necesare utilizarii informatiei vizuale în planificarea si/sau executarea unei sarcini). De obicei, ea se realizeaza în echipa, cu participarea medicului pediatru, a oftalmologului sau a optometristului, neurologului, psihologului, psihopedagogului si a parintilor, copiii cu deficiente vizuale fiind evaluati medical, psihologic, educational si social.
Deoarece nu intra în obiectul capitolului de fata evaluarea oftalmologica sau neurologica a copilului cu vedere slaba, vom prezenta în continuar