Gandirea psihologica a lui Platon

Introducere
Creatia lui Platon este "suma" aproape a tuturor întrebarilor pe care le poate nascoci o minte torturata de nevoia de adevar, de a sti ce se afla pretutindeni sub forma conditiei, cauzei, factorului generator si explicativ. În acelasi timp, opera este si "suma" raspunsurilor posibile care se pot da întrebarilor. Deci: nu un singur raspuns, nu o singura solutie, ci raspunsuri si solutii - un univers al lor".
Viata si opera
Platon (427-347) descinde, pe linie paterna, din regele Codros, iar pe linie materna din Solon, familii ilustre care au excelat in domeniul vietii politice, poeziei, legislatiei. Într-un anume fel, Platon le va continua preocuparile, completându-le cu filosofia. Cu Platon, filosofia greaca intra in etapa ei obiectiva, împlinindu-se ca stiinta care are constiinta obiectului sau, a chemarii si rostului ei.
Timpul in care Platon a trait, a fost sub raport social, politic si chiar spiritual, un timp al unor mari convulsii si transformari. Când Platon intra în viata activa, creatoare, Atena stralucea în cultura. Aproape tot ce a scris gânditorul s-a pastrat integral, în forma data de el, cu titlurile de el puse, cu problemele de el formulate. Azi avem, aproape integrala, opera unui titan al gândirii, iar pe de alta parte, opera aceasta este si o rememorare si o analiza a ideilor filosofilor greci care i-au premers si a multora dintre contemporanii sai.
Lui Platon i-au fost atribuite treizeci si patru de dialoguri, un discurs (Apararea lui Socrate), si câteva scrisori care au fost dispuse de catre Trasillos (sec. I e.n.) în tetralogii.
Cea mai convenabila clasificare a dialogurilor este: dialoguri de tinerete, dialoguri de maturitate si dialoguri de batrânete.
Opera lui Platon este povestea nasterii, cresterii si dezvoltarii conceptiei filosofice a gânditorului, o poveste reletata de chiar autorul ei .
" Dialogurile spun ca pentru a ajunge în lumea Binelui, a puritatii si perfectiunii absolut