Impactul contextului fizic si neuropsihic al memorarii asupra performantelor la reactualizare.



Numeroase cazuri de uitare a informatiilor din memorie rezulta mai degraba dintr-o pierdere a accesului la informatie,decat dintr-o pierdere a informatiei in sine.O memorie saraca adeseori reflecta un esec de reactualizare si nu unul de stocaj.Se observa ca acest lucru difera in cazul memoriei de scurta durata,unde uitarea este rezultatul depasirii capacitatii de stocare,in timp ce reactualizarea este lipsita de eroare.) A incerca sa reactualizezi un item din memoria de lunga durata este ca si cum ai incerca sa gasesti o carte intr-o biblioteca mare.Faptul ca nu vei gasi cartea nu inseamna ca ea nu exista in biblioteca,ci poate ca o cauti intr-un loc gresit sau poate ca este pur si simplu inregistrata gresit,deci inaccesibila.In concluzie,cu cat sunt mai bune indiciile de reactualizare,cu atat este mai buna memoria.Acest principiu explica de ce in general avem rezultate mai bune la un test de recunoastere a unei informatii,decat in cazul unui test de reactualizare.
Performantele de reactualizare (reproducere si/sau recunoastere) sunt semnificativ mai ridicate daca starea neuropsihica din momentul învatarii este congruenta cu cea din momentul reactualizarii sau ecforarii. De pilda, itemii învatati în conditiile în care subiectii fumau marijuana au fost reamintiti mai bine daca, în momentul reproducerii, subiectii se aflau iarasi sub influenta drogului, decât daca erau într-o stare de constiinta normala (Anderson, 1985). Materialul învatat într-o anumita dispozitie afectiva poate fi reamintit mai acurat atunci când subiectii se afla într-o dispozitie afectiva similara (Bower, 1981). De pilda, pacientii maniaco-depresivi îsi reamintesc mai bine continuturile învatate în faza maniacala, când reproducerea se realizeaza tot pe un fond maniacal; materialul învatat în faza depresiva e reprodus mult mai corect la revenirea starii depresive. În mod analog, itemii învatati pe fo