Lectii si convorbiri despre estetica,psihologie si credinta religioasa

Wittgenstein a conceput filosofia sa ca expresie a nevoii de orientare pe care o resimte omul instruit de îndata ce se încumeta sa gândeasca în mod independent. Lucrarea „Lectii si convorbiri despre estetica, psihologie si credinta religioasa” este doar o selectie din notitele luate de studenti la lectiile lui Wittgenstein.
Pentru el subiectul, estetica, este foarte întins si înteles gresit deoarece limbajul ne joaca mereu feste, mai ales atunci când ajungem într-un domeniu nou. Cuvântul se învata ca substitut pentru o expresie faciala sau pentru un gest. Wittgenstein îi acuza pe filosofii din generatia actuala, inclusiv Moore, deoarece acestia când privesc limbajul, ei considera forma cuvintelor nu modul în care este ea folosita.
Daca am ajunge în mijlocul unui trib strain, a carui limba nu o cunostem deloc si am vrea sa stim ce cuvinte corespund cuvintelor noastre „bun”, „frumos”, etc., ce anume am cauta”? Probabil ca am cauta zâmbete, gesturi, hrana, jucarii. Cât de departe ne duc toate acestea de estetica obisnuita! Nu pornim de la anumite cuvinte, ci de la anumite situatii sau utilitati.
Ce spune un cunoscator în ale îmbracamintii de calitate atunci când probeaza un costum la croitor? „Asta este lungimea potrivita.”, „E prea scurt.”, „E prea strâmt”. Cuvintele de aprobare nu joaca aici nici un rol, desi omul va arata multumit când haina i se potriveste. Cum arat ca un costum îmi place? În principal prin acela ca îl port des, ca îmi place sa fiu vazut, etc.
A descrie în ce consta capacitatea de o aprecia nu este doar greu, ci de-a dreptul imposibil. Pentru a descrie în ce consta ea ar trebui sa descriem întreaga ambianta.
Cuvintele pe care le numim expresii ale judecatii estetice joaca un rol complicat dar bine determinat, în ceea ce numim cultura unei epoci. A descrie folosirea lor sau a descrie ce se întelege printr-un gust cultivat înseamna a descrie o cultura. În epoci diferite se joa