Acest articol se refera la una din componentele comunicarii - “limbajul corpului” . Autorul dovedeste necesitatea activitatilor de formare a mijloacelor neverbale de comunicare în scolile pentru copii orbi , în cadrul orelor si în afara lor. Sunt descrise dificultatile tipice ale mimicei si pantomimicii copiilor nevazatori si caile de depasire ale acestora. Se aduc exercitii concrete si recomandari în vederea aplicarii lor în lucrul cu copii orbi.

Limbajul gestual este caracteristic tuturor oamenilor si copii orbi nu sunt o exceptie. Altceva este cum copii orbi folosesc “limbajul corpului”, daca este adecvata si înteleasa mimica ti pantomimica lor.
În calitate de experiment au fost petrecute activitati pentru formarea mijloacelor neverbale de comunicare cu elevii scolii internat pentru orbi în anul 2001. Au fost selectati 35 de elevi orbi din clasele VI- XII, unii dintre ei aveau usoare dificultati motorii. Primele activitati au demonstrat ca nivelul îndeplinirii actiunilor gestuale nu depind de vârsta elevilor, ci de vârsta la care acestia si-au pierdut vederea. Copii orbi din nastere nu erau capabili sa reproduca actiunile numite de pedagog. Iar elevii ce si-au pierdut vederea mai târziu si au folosit vorbirea gestuala anterior nu îndeplineau toate actiunile corect, dar totusi unele le reproduceau. La acesti elevi s-a observat o mimica si pantomimica putin dezvoltata, actiuni haotice, multiple perseveratii, sau lipsa actiunilor în general.
Pentru început s-a facut diagnosticarea capacitatii copiilor de a-si folosi “limbajul corpului”. Dupa însarcinarea pedagogului elevii reprezentau diferite stari emotionale cu ajutorul mimicei si anume : zâmbetul, mirarea, durerea, parerea de rau, tristetea. Rezultatele au demonstrat ca cel mai accesibil pentru orbi este exprimarea bucuriei, în celelalte cazuri elevii întâmpinau mari dificultati.
La urmatoarea etapa elevii trebuiau sa reprezinte prin gesturi unele actiuni si idei, dintre care: “ acesta-s eu”, “da”, “nu”, “la re