LIMBAJUL ÎN PERIOADA SCOLARA MICA


Perioada scolara mica (6/7-10/11 ani), de la intrarea copilului în scoala si terminarea ciclului primar, este apreciata ca fiind un fel de sfârsit al copilarie în care domina particularitatile de vârsta asemanatoare cu cele prescolare sau ca etapa de debut primar a pubertatii ori chiar distincta a copilarie. Specific este ca pentru toata aceasta etapa sunt evidentiate descrieri centrate pe problemele adaptarii scolare si ale învatarii, fara a neglija ca unele structuri psihice se dezvolta ca urmare a faptului ca, în prima copilarie timpurie si în perioada prescolara are loc cea mai importanta achizitie de experienta adaptiva si atitudinala.
În perioada scolara mica, se dezvolta caracteristici importante si se realizeaza progrese în activitatea psihica, datorita constientizarii ca atare a procesului învatarii, intens solicitat de scoala, care este obligatorie si gratuita, învatarea devine tipul fundamental de activitate. Aceasta înseamna ca activitatea scolara va solicita intens intelectul si are loc un proces gradat de achizitii de cunostinte prevazute în programele scolii, astfel ,copilului, i se va organiza si dezvolta strategii de învatare, i se va constientiza rolul atentiei si repetitiei, îsi va forma deprinderi de scris-citit si calcul. Învatare tinde tot mai mult sa ocupe un loc major în viata de fiecare zi a copilului scolar. Aceasta conditie noua îsi modifica existenta si actioneaza profund asupra personalitatii copilului. Ele se constituie în efecte directe asupra dezvoltarii psihice, dar la rândul lor sunt secondate de efecte ale vietii scolare.
Functia de utilizare a limbii în raporturile cu ceilalti oameni este limbajul, care este o functie complexa care presupune o indisolubila conlucrare a celorlalte functii, în special a celor intelectuale si motorii. Întelegerea cuvintelor impune o perceptie clara si antreneaza memoria semantica, imaginile si gândire