În încercarea de a alcatui un portret psihologic al unei personalitati cum este Mircea Eliade-sau oricarei alte personalitati cu care nu se poate avea un contact direct-ridica unele probleme în ceea ce priveste folosirea unei metode adecvate. Dintre metodele de cunoastere psihologica, în cazul de fata, relevante pentru scopul nostru ar fi metoda biografica si metoda analizei produselor activitatii, fara a neglija nici contextul socio-istorico-economic al perioadei în care Mircea Eliade a trait. De mare importanta este opera sa, atât cea literara cât si cea în domeniul istoriei religiilor, actele lingvistice fiind forme ale actiunii umane prin care intelectul pune în relatie omul cu lumea înconjuratoare; realitatile psihologice interne, mascate si inaccesibile cunoasterii directe, fiind relevate prin conduite.
Nascut la Bucuresti în anul 1907, la 9 martie pe stil nou, Mircea Eliade avea sa îsi dezvolte personalitatea într-o Românie Mare care se deosebea fundamental de cea existenta înainte de 1918. Noua Românie crescuse în primul rând ca întindere prin înglobarea Transilvaniei, Banatului, Basarabiei si Bucovinei de nord iar ca populatie ajunsese la putin peste 18 milioane de locuitori. Reformele realizate pâna în 1923- reforma agrara si cea electorala- au schimbat radical vechile structuri politice; spectrul politic s-a diversificat prin aparitia unor partide de extrema stanga si extrema dreapta. Reforma agrara a schimbat structura proprietatii, România devenind dintr-o tara de latifundii, o tara de mici proprietari. Statisticile arata ca între 1920 si 1940 România ocupa locul al patrulea în Europa la suprafete cultivate si locul al cincilea în lume sub raportul productiei agricole totale. Coeficienti ridicati se realizeaza si în industrie, a carei rapida dezvoltare este întrerupta însa de criza economica mondiala de la începutul anilor '30. Educatia publica a facut si ea progrese dupa 1918 iar dinamica cea mai ridicata a avut-o învatamântul superior: în 1922 Român