NORMELE SOCIALE

Omul, în cursul evolutiei sale, a parcurs stadii diverse de configuratie sociala si economica, raporturile sale cu natura au îmbracat forme variate, dupa cum procesul de exploatare a naturii genera o anumita forma de asezare sociala si, în consecinta o anumita structura mentala. Nevoit sa-si duca viata într-o lume ostila, în care nu numai natura, dar si seamanul sau era lup pentru el, omul a trebuit sa-si organizeze spatiul în care traia, gândirea, limbajul, munca ajutându-l la aceasta. Gândirea prelogica se transforma în gândire logica, limbajul poate lua forme abstracte, munca duce la aparitia claselor: vânatori, militari, preoti, agricultori, fiecare cu normele si regulile sale în interiorul grupului din care faceau parte. Descoperirea tehnicilor vânatorii, agriculturii, metalului nu a modificat doar viata materiala a omului, ea a îmbogatit, poate într-o masura mai mare, spiritualitatea umana. Apartenenta unui membru la grup era data de masura în care acesta respecta sau nu normele grupului referitoare la comportament, îmbracaminte, obiceiuri, interdictii si tabu-uri, de felul în care se conforma la obiceiurile grupului.
Termenul de "norma" este explicat în Dictionarul de neologisme ca "regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva", conducând la cel de "normal"- "conform unei norme, unor reguli". Normalitatea - unei persoane, situatii- apare astfel ca o masura a respectarii normelor, a constrângerilor si prescriptiilor societatii careia îi apartine persoana respectiva. Anormalitatea, comportamentul în afara normelor, provoaca efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrângere a societatii asupra membrilor ei.
Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social care îsi constrânge astfel membrii sa adopte conduite si comportamente care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup s