Perceperea celuilalt – element al structurii relatiilor interpersonale


De la tot ce ne inconjoara, de la oameni si lucruri, ne parvin continuu informatii pe baza carora formam imagini primare, cu alte cuvinte reflectam in imagini, percepem lumea existenta obiectiv. Asa cum se stie, perceptia realitatii obiective nu se consuma integral in plan senzorial, imaginile fiind subsumate prin limbaj notiunilor si conceptelor generalizatoare. O floare nu ne ofera doar un conglomerat de stimuli vizuali, olfactivi, tactili, termici etc. Perceptia ei se intregeste prin incadrarea intr-o specie, prin denumirea ei. Ce se intampla insa cu perceperea persoanelor, a oamenilor cu care vin in contact, cu care intram in relatii de cooperare sau competitie?



Corectitudinea perceptiei celuilalt


Dificultatea formarii unei imagini corecte despre persoanele cu care dezvoltam relatii de prietenie, tovarasie, dragoste etc. rezulta nu numai din complexitatea “obiectului” perceput, ci si din caracteristicile “subiectului” percepator, ca si din insusi procesul perceptiei celuilalt. Sa examinam pe rand sursele de eroare in perceperea persoanelor.
Cand percepem ceva, nu o facem gratuit. Avem o anumita motivatie. La fel se intampla si cind incercam sa ne facem o impresie despre oameni: ii percepem prin “ochelarii asteptarilor” noasre. Subiectul percepator are un set de asteptari, un montaj, in raport cu care organizeaza informatiile provenite de la “obiectul” perceput. In virtutea respectivului montaj, imaginea despre celalalt va reflecta mai mult sau mai putin corect realitatea , intrucat perceptia celuilalt apare ca o sinteza a experientei trecute cu faptele de observatie actuale. Orientarea anticipativa a celui care percepe (montajul lui) introduce o puternica segregare a informatiilor. Daca, in baza starii noaste de expectatie (de asteptare), percepem o persoana ca prieten, in imaginea ce ne-o formam vor predomina trasaturile de caracter pozitive. Dimpotriva, daca asteptarea este de os