Perceptia

Omul traieste într-o lume diversa de obiecte si fenomene, care exista în spatiu si se desfasoara în timp. Pentru a stabili relatii informationale cu ele si a se adapta lor, el dispune de capacitati perceptive, cu mult mai complexe decât a animalelor.
Perceptia este o functie de adaptare a informatiilor despre evenimentele din mediul exterior sau interior pe calea mecanismelor senzoriale.

Legile perceptiei

Legea integrabilitatii perceptive exprima faptul ca însusirile obiectului nu sunt semnalate separat ci într-o imagine unitara ce cuprinde atât însusirile semnificative cât si pe cele de detaliu si de fond.
Legea selectivitatii perceptive se refera la faptul ca omul nu reflecta în acelasi grad toti stimuluii ci îi selecteaza.
Legea semnificatiei: perceptia este influentata de semnificatia pe care o acordam obiectului perceput.
Legea constantei perceptive: imaginea perceptiva ramâne constanta din punct de vedere al marimii, formei si culorilor obiectelor.
Legea proiectivitatii imaginii perceptive: neuro-functional imaginea se realizeaza la nivel cortical, dar psihologic ea este proiectata la nivelul sursei.
Perceptiile în functie de anumite cauze pot fi denaturate. Una din cauze sunt deficientele senzoriale datorate unei stari critice ale subsistemului.
Halucinatiile sunt datorate intoxicatiilor cu anumite substante, emotiilor puternice, starilor critice prelungite sau a tulburarilor psihice.
Iluziile au drept cauza existenta unui conflict de semnificatie.
Luând în considerare legile perceptiei putem da unele exemple pentru ca acestea sa fie mai bine întelese.
Spre exemplu legea integrabilitatii perceptive:

1. În momentul când intram într-o sala de cursuri, distingem toti elevii aflati în ea si percepem toate zgomotele produse de acestia.

2. Într-un grup de prieteni atentia îti este atrasa mai întâi de prietenul sau prietena ta cea mai buna. Deci se pune accent pe legatura dintre tine si acea persoana si semnificatia ei pentru tine.

În cazul cons