PERSONALITATEA ELEVILOR
TEMPERAMENTUL



„Ce este personalitatea?” Personalitatea este o constructie teoretica elaborata de psihologie în scopul întelegerii si explicarii – la nivelul teoriei stiintifice – a modalitatii de fiintare si functionare ce caracterizeaza organismul psihofiziologic pe care îl numim persoana umana. Personalitatea cuiva este constituita din ansamblul de caracteristici care permite descrierea acestei persoane, identificarea ei printre celelalte. Orice constructie teoretica valida referitoare la personalitate trebuie sa permita, prin operationalizarea conceptelor sale, descrierea conduitelor si aspectelor psihofizice care fac din orice fiinta umana un exemplar unic.
Cele mai accesibile, usor de observat si identificat trasaturi de personalitate sunt cele temperamentale. Ele se refera la nivelul energetic al actiunii, la modul de descarcare a energiei si la dinamica actiunii. În mod obisnuit, temperamentul se refera la dimensiunea energetico-dinamica a personalitatii si se exprima atât în particularitati ale activitatii intelectuale si afectivitatii, cât si în comportamentul exterior (motricitate si, mai ales, vorbire).
Prima clasificare a temperamentelor care, cu o serie de îmbunatatiri, a rezistat pâna în zilele noastre este cea propusa de cunoscutii medici ai antichitatii, Hipocrate si Galenus. Acestia, în concordanta cu filosofia epocii care considera ca întreaga natura este compusa din patru elemente fundamentale – aer, pamânt, foc si apa – au afirmat ca în corpul omenesc amestecul „umorilor” (hormones) ce reprezinta aceste elemente determina temperamentul. În functie de dominanta uneia din cele patru „umori” (sânge, bila neagra, bila galbena, flegma), temperamentul poate fi: sanguin, melancolic, coleric, flegmatic.
Dupa aproape doua milenii, Pavlov propune o explicatie stiintifica a tipurilor de temperament în care caracteristicile activitatii nervoase superioare si raporturile dintre ele sunt notiunile fundamentale. Însusirile sistemul