REFERAT PSIHOPEDAGOGIA HANDICAPULUI NEUROMOTOR



1.Introducere
Handicapatul, dupa Robanescu, e o persoana deficienta fizic sau psihic, ca urmare a unei leziuni senzoriale sau motorii.
În dictionarul “Handicap si readaptare”, persoana cu handicap e definita ca o persoana care prezinta un retard sau tulburari de dezvoltare de natura sa-i creeze probleme adaptative în raport cu mediul socio-fizic. Aceasta definitie este mai aproape de realitate; în prima, se pune semnul egal între handicap si deficienta. Ori, termenul de deficienta califica orice pierdere semnificativa, orice dereglare de structura sau functie psihologoca, fiziologica sau anatomica rezultând în urma unei maladii, a unui accident, dereglari evolutive, etc.
Handicapul poate fi de natura:
Fizica
Senzoriala
Psihica: -intelectuala; de caracter
Educationala (sociala, profesionala)
Nu e de conceput o deficienta cu o functie unica pierduta. Cea mai pura deficienta
fizica – pierderea unui segment de membru – produce si un soc psihic, putând genera complexele de inferioritate.
Sechelarul encefalopatic e un deficeint motor si adeseori psihic. El este totodata si un deficient senzorial, daca nu în ceea ce priveste auzul sau vederea, totdeauna în ceea ce priveste proprioceptia.
Infirmitatea = deficienta fizica diagnosticata medical, ea reduce aptitudinea individului de a face fata nevoilor curente.
Invaliditatea (incapacitatea de munca) reprezinta aspectul medico – legal pentru infirmitate.
Readaptarea (dupa Robanescu) = complex de masuri medicale, educationale si sociale, cu ajutorul carora handicaparea e redusa la minimum din punct de vedere fizic, psihic si social, în asa fel încât handicapatul e redat unei vieti potrivite posibilitatilor sale si utile pentru societate.
Reeducarea = un proces ce se ocupa cu recuperarea fizica, psihica si profesionala a bolnavilor în faza acuta a bolii, în perioada de convalescenta sau dupa formarea de sechele.
Recuperarea functionala e deci o sfera în cadrul notiunii