Refugiatii si violenta sexuala


INTRODUCERE

Termenul “refugiat” se aplica oricarei persoane care “în urma unor evenimente petrecute înainte de 1 ianuarie 1951 si a unei temeri bine întemeiate de a fi persecutata datorita rasei, religiei, nationalitatii, apartenentei la un anumit grup social sau opiniei politice, se afla în afara tarii a carei cetatenie o are si care nu poate, sau datorita acestei temeri, nu doreste sa se puna sub protectia acestei tari; sau care, neavând nici o cetatenie si gasindu-se în afara tarii în care avea resedinta obisnuita, ca urmare a acestor evenimente, nu poate sau, datorita acestei temeri, nu doreste sa se reîntoarca”.
Caracterul subiectiv al notiunii de temere poate induce faptul ca determinarea statutului de refugiat se bazeaza mai degraba pe declaratiile solicitantului si nu pe evaluarea situatiei existente în tara sa de origine. Cunoscut fiind faptul ca o aceeasi situatie poate genera reactii psihologice diferite, este necesara evaluarea personalitatii solicitantului; aspecte ca taria convingerilor, fie ele politice sau religioase, sau la caracterul impulsiv sau mediat al deciziei de a pleca sunt luate în considerare în evaluarea temerii.
Calificativul “bine întemeiata” releva faptul ca statutul de refugiat nu se acorda pe baza unei simple existente a temerii ca stare de spirit a solicitantului ci si pe situatia obiectiva care duce la aceasta temere. Mai mult decât atât, o temere “bine întemeiata de persecutie” se poate baza nu pe experienta personala ci pe cea a rudelor, prietenilor, membrilor aceluiasi grup – stabilirea credibilitatii se realizeaza prin considerarea trecutului personal si familial, a apartenentei la un anume grup, a interpretarii elementului obiectiv constatat în analiza conditiilor din tara de origine – desi autoritatile competente nu sunt chemate sa judece conditiile din tara de origine, o evaluare a acestora este absolut necesara, declaratiile solicitantului neputând fi luate în considerare în abstract.
Pers