RELATIA PROFESOR-ELEV SI EFECTELE FRUSTRANTE
ALE APRECIERII SCOLARE



Fiind un act ce tine de sfera relatiilor interpersonale, actul educativ , eficienta sa , se decide pe terenul raporturilor concrete zilnice, dintre profesor si elev . In problema relatiei profesor-elev , pe langa o bogata experienta pozitiva ce s-a acumulat in decursul anilor, se constata ca uneori predomina arbitrariul, practici invechite si prejudecati pe care o atitudine conservatoare le mentine. Pentru perfectionarea relatiei profesor-elev este necesar sa se ia in consideratie , pe de o parte , obiectivele educatiei , iar pe de alta parte psihologia tineretului contemporan, actul educativ fiind un proces de continua inventie sociala.
Relatiile dintre profesor si clasa se polarizeaza ,in general in sentimente de simpatie , incredere reciproca sau, dimpotriva ,de antipatie , neincredere si chiar ostilitate.Sunt si cazuri cand contactul spiritual
dintre profesor si elev nu trece de zona indiferentei: clasa nu exista pentru profesor si nici profesorul pentru clasa . Initiativa trebuie sa apartina insa profesorului, care tinand seama de legea esentiala a relatiilor afective interumane potrivit careia simpatia si bunavointa naste simpatie si bunavointa , antipatia si ostilitatea trezesc sentimente de aceiasi calitate , trebuie sa conduca , sa dirijeze aceste relatii si sa le structureze pe colaborare. In urma studiilor efectuate s-a constatat ca o parte din profesori nu reactioneaza adecvat nici in cazul raspunsurilor bune (corecte ) ale elevilor si nici in cazul raspunsurilor gresite (nule).
Deosebit interes psihologic prezinta reactia acelor profesori care, dupa opinia elevilor, nu se bucura cand acestia dau raspunsuri corecte , ci dimpotriva , le pare rau , se arata surprinsi , se mira ca raspund bine , stau la indoiala daca sa le puna nota , îi ironizeaza etc. S-a ajuns la concluzia ca in aceste cazuri nu se respect