RELATII INTERPERSONALE

PRIETENIA

„Prietenia cutreiera in ritm de dans pamantul si ne invita pe toti sa ne redesteptam pentru preamarirea fericirii.”

„Cultul puritatii da primei dragoste un fel de sanctisficare: pasiunea gaseste, pentru a se exprima,accente de religiozitate; fervoarea ia cu placere drumul renuntarii; fiinta iubita nu este decat proiectiunea personificata a idealului pe care il poarta in sine.”

In dialogurile de astazi cu adolescentii se vorbeste din ce in ce mai mult despre prietenie.In zilele noastre asistam foarte des la forme negative de de manifestere a prieteniei,de la cele exteriorizate in conduita pana la cele exprimate in limbaj.
Prietenia este specific umana,fapt semnalat inca de Aristotel(chiar inaintea lui Epicur),care considera ca „nimeni nu poate trai fara prieteni,chiar daca stapaneste toate bunurile lumii”
Un asemenea mod de a gandi prietenia pune insa in lumina nu numai caracterul specific uman,ci si natura ei sociala ,exprimand un anume tip de relatii sociale,in centrul carora se afla omul.Masura in care omul se angajeaza,ca fiinta sociala,in acest compex sistem de relatii,continutul lor constituie,in acelasi timp,un criteriu de apreciere a valorii sale sociale.In acest sens trebuie sa intelegem adevarata semnificatie a proverbului : „Spune-mi cu cine esti prieten,ca sa-ti spun cine esti”
In cadrul tezaurului de gandire si intelepciune care a fost gandirea filozofica a Greciei antice gasim explicit formulata teza potrivit careia prietenia reprezinta un important criteriu de apreciere a valorii sociale a omului.O aflam de la Democrit care spunea ca :” Nu merita sa traiasca cine nu are macar un singur prieten”adica nu ai dreptul la viata daca nimeni n-a recunoscut in tine o valoare sociala,un aliat posibil pe drumul adesea lung si anevoios catre realizarea telurilor vietii.