ROLUL MIJLOACELOR DE ÎNVATAMÂNT ÎN
PROCESUL INSTRUCTIV – EDUCATIV



Alaturi de metodologia didactica, mijloacele de învatamânt reprezinta o subdiviziune a tehnologiei instruirii si autoinstruirii – un proces complex, care vizeaza toate etapele procesului de învatamânt, urmarind legaturile stabilite între acestea: proiectare, realizare, (auto)evaluare, (auto)reglare.
Sintagma „mijloace de învatamânt” se refera la ansamblul materialelor naturale - obiecte din realitatea înconjuratoare în forma lor naturala: minerale, plante, animale, aparate, instalatii etc. sau realizate intentionat : modele, planse, harti, manuale, carti, fise de lucru, chestionare, teste, portofolii, jocuri didactice, care sprijina atingerea obiectivelor activitatii instructiv – educative. De asemenea, sintagma „mijloace de învatamânt” include ansamblul cerintelor pedagogice de selectare si integrarea lor în strategiile didactice, în viziune sistemica si de valorificare eficienta în procesul instructiv – educativ.
Valentele psihopedagogice ale mijloacelor de învatamânt se refera la faptul ca ele
asigura caracterul intuitiv, concret – senzorial, si sugestiv al activitatii de învatare;
asigura transmiterea si însusirea de informatii bogate, bine selectate si prelucrate din punct de vedere didactic;
Mijloacele de învatamânt dobândesc valoare de instrumente pedagogice – se interpun între logica stiintei si logica elevului, înlesnesc si optimizeaza comunicarea între profesor – elev si interactiunile care se stabilesc în clasa.
Dezvoltarea ansamblului mijloacelor de învatamânt, valorificarea lor eficienta în activitatile didactice si solutionarea unor probleme practice ale instructiei si educatiei, au demonstrat si demonstreaza ca activitatea didactica nu se restrânge la transmiterea verbala a cunostintelor si ca limbajul verbal nu constituie unicul instrument de predare al cunostintelor. În functie de caracteristicile situatiei de instruire se utilizeaza mijloacele de învatamânt ale caror funct