Saracia
Saracia poate fi privita din numeroase unghiuri, fateta principala a acestui termen isi are radacinile adanc infipte in relatiile bio-psiho-sociale ale individului.
Din punct de vedere social saracia o putem definii ca fiind acel fenomen in care individual sau grupul din care face parte (familia) nu are potenta necesara atat intelectuala cat si economica de asi satisface nevoile primare astfel situanduse pe o scara sociala inferioara.
Fiecare individ este inzestrat de natura cu un bagaj genetic, cu un potential intelectual. Inca de la nastere acest bagaj incepe sa se manifeste in diferite moduri reactionand diferit in functie de context.
Pe parcursul vietii capacitatea intelectuala si aptitudinile incep sa schimbe si sa modeleze fiinta umana dandu-i o personalitate cu care sa interactioneze cu mediul schimbindu-l si modelindu-l dupa propriile nevoi.
Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferentele care au loc la nivel social poate crea un tablou care sa reflecte pozitia sociala a individului, relatii pe care individul prin abilitatile sale le sintetizeaza, le ierarhizeaza in functie de nevoi, principii si primordialitate.
Dar stim ca lucrurile nu stau in todeauna asa, gradul de inteligenta al individului nu poate de unul singur sa joace mai multe roluri, chiar daca individul este destul de inteligent nu putem afirma ca el nu poate fi sarac, din potriva el poate constientiza faptul in sine dar daca nu exista acea motivatie intrinseca de a se desavarsii ca individ el se poate complace in situatie ramanand un latent social.
Societatea la randul ei prin politica pe care o duce ar trebuii sa creeze sanse egale fiecaruia, dadu-le posibilitatea de a traii si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme sociale care sa produca acel efect de bunastare intregii populatii.
Saracia este un fenomen des intalnit peste tot in lume exista tari sarace care au bogati dar si tari bogate care isi au saracii lor, astfel nu putem avea un etalon al saraciei s