Scoala si cunoasterea de sine
 
 
Scoala are o raspundere certa în dezvoltarea personalitatii tinerilor. Una dintre functiile sale este de a îmbogati sistemul de reprezentari de sine ale elevilor. Activitatile consacrate acestui scop se desfasoara, desigur, într-un cadru institutionalizat, reglementat, dar diferitilor actori le este lasata o mare marja de libertate. Trebuie deci, definite suficient de precis obiectivele si competentele de atins si bine distinse rolurile diferitilor actori, în functie de pozitia lor în institutia scolara si de modul de interventie.
 
Se stie, desigur, ca orice adult, în relatia sa cu tinerii, le influenteaza istoria; fiecare dintre noi a fost mai mult sau mai putin marcat de profesorii (sau ceilalti actori) pe care i-a cunoscut. Primul lucru este deci, sa nu ne prefacem ca nu stim aceasta!
Obiectivul esential în acest domeniu este de a-l ajuta pe elev sa-si construiasca o imagine de sine suficient de pozitiva pentru a putea actiona. Esecul anumitor elevi provine adesea din faptul ca au o imagine complet degradata despre ei însisi. Nu mai au deci, alta solutie decât de a se refugia în comportamente de evaziune.
Trebuie deci, sa i se arate elevului ca este capabil sa învete, sa stapâneasca cunostinte si sa gaseasca în sine resorturile care îi permit sa o faca. Trebuie ca, treptat, el sa-si descopere preferintele, interesele, valorile si domeniile de reusita. Aceasta îl va conduce în explorarea lumii profesionale si a filierelor de formare, permitându-i sa caute informatii mai exacte asupra domeniilor ce par a i se potrivi.
Nu trebuie, totusi, uitat ca avem de a face cu adolescenti în cautare de sine si în plina dezvoltare. Ei trebuie îndrumati în acest demers, evitând ca efortul de descoperire de sine sa-i conduca la crearea unei imagini definitive si încremenite pentru totdeauna asupra lor însisi. Aceasta ar împiedica orice evolutie a elevilor. Trebuie, dimpotriva, facuti sa priceapa ca se pot schimba si ajutati sa devina constienti