Sinoadele ecumenice ale Bisericii
de Bogdan Mateciuc
 
Sinoadele bisericesti au fost tinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu s-a putut ajunge la consens prin simple discutii. Majoritatea sinoadelor au fost locale, cu exceptia a sapte sinoade, denumite ecumenice (generale), ale caror hotarâri au avut o aplicare universale. Prima întâlnire a conducatorilor Bisericii a avut loc la Ierusalimul, în primul secol, când Apostolii s-au întâlnit pentru a lamuriri unele aspecte de învatatura (Fapte 6:1-7).
Cele sapte Sinoade Ecumenice acopera perioada dintre anii 325 si 757 d.Hr., iar deciziile lor reprezinta temelia învataturii crestine acceptate de ramurile rasariteana si apuseana a Bisericii. Deciziile acestor Sinoade au fost luate sub calauzirea Duhului Sfânt, asa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui.
La aceste Sinoade Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme care guverneaza administrarea Bisericii.
Biserica Romano-Catolica accepta ca ecumenice si unele sinoade ulterioare, organizate numai de autoritatile romano-catolice. Aceste sinoade sau concilii, dupa cum sunt numite în apus, dintre care ultimul este al doilea Conciliu de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de Biserica Ortodoxa ca având valabilitatea sau autoritatea adevaratelor Sinoade Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor concilii romano-catolice nu sunt valabile în Biserica Ortodoxa. Pentru a întelege mai bine motivele convocarii lor si deciziile care au fost adoptate, cele sapte Sinoade Ecumenice sunt prezentate în continuare în ordine cronologica.
Primul Sinod Ecumenic
Primul Sinod Ecumenic a fost convocat de Împaratul Constantin cel Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a întrunit la Nicaea, în provincia Bitinia din Asia Mica, fiind deschis oficial chiar de catre Constantin. Sinodul a adoptat 20 de hotarâri, inclusiv Crezul de la Nicaea (prezentat mai jos), Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) si a stabilit tinerea Pastilor.
Principalul motiv pentru convocarea lui a f