Specificul diagnozei si prognozei în psihopedagogia speciala

Psihodiagnoza si prognoza au o serie de caracteristici specifice în psihopedagogia speciala, ca urmare a diferentelor psihoindividuale ale deficientilor de diferite categorii;
Pe baza diagnozei si prognozei se construiesc programe recuperativ-compensatorii si se adopta o metodologie adecvata procesului instructiv-educativ;
Calitatea adaptarii la mediu si socio-profesionala denota valoarea si eficienta acestor programe si metodologii si corectitudinea psihodiagnozei si prognozei.
Psihodiagnoza are o valoare relativa, deoarece subiectul handicapat prezinta variatii notabile de la o perioada la alta, de la o vârsta la alta, ca urmare atât a acumularilor prin programele recuperatorii, cât si dezvoltarii functiilor compensatorii ce se modifica în permanenta sub influenta educatiei si activitatii.
Recuperarea si compensarea sunt deosebit de active pe toate palierele dezvoltarii la handicapatii de vedere, auz, psihomotori si de limbaj, dar exista perioada de stagnare la deficientii de intelect.
Pentru a spori gradul de încredere în valoarea psihodiagnozei, examinarea –reexaminarea se efectueaza la un interval de timp ca trebuie apreciat în raport cu capacitatea ce se masoara, cu ritmul achizitiilor subiectului.
Functia de predictie ce transpare înca din actiunea de psihodiagnoza este limitata în timp, fapt ce presupune trecerea periodica a subiectului printr-o astfel de examinare.
Conditii pentru o psihodiagnoza solida:a) diferentierea tulburarilor organice de cele functionale în producerea handicapului; b)stabilirea rolului factorilor sociali si familiali; c)depistarea factorilor etiologici; d)estimarea nivelului de handicapare; e) evaluarea prognozei, ca si a sanselor mai bune de influenta corectiva, prin stabilirea unui tip specific de metodologie compensativ-recuperativa.
Prognoza se refera la dezvoltarea probabila a cazului si este cu atât mai valida, cu cât este mai corect diagnosticul diferential si etiol