Succesul si insuccesul scolar



























Una din temele importante ale psihologiei sociale, cu impact deosebit în mediul scolar, o constituie studiul gîndirii sociale sau al atribuirii cauzale. Teoriile din acest domeniu descriu felul în care omul construieste explicatia cu privire la experientele sale. Indivizii cauta sa înteleaga lumea si sa-i desluseasca determinismele, caci numai astfel asa pot duce la bun sfîrsit actiunile. În cazul în care nu reusesc sa obtina explicatii multumitoare cu privire la evenimentele mediului ce-i înconjoara, ei traiesc o stare de discomfort psihic.
Oamenii îsi fauresc explicatii atît pentru fenomenele lumii fizice ( de exemplu, pentru un trasnet sau pentru eruptia unui vulcan), cît si pentru compaortamentele umane ( pentru manifestari de furie, marinimie sau pentru esec) . În general, astfel de explicatii au o natura cauzala, în sensul ca ele atribuie efectului observat o cauza.
Fritz Heider , initiatorul teoriei atribuirii a fost cel care atras atentie cercetatorilor asupra importantei inferentelor pe care le face simtul comun cu privire la evenimentele din mediu. El asezat nevoia de întelegere, de ordine, de coerenta logica între motivele umane fundamentale. În conceptia lui, cauzele pe care le atribuim comportamentelor celorlalti sunt de doua feluri:
factori interni (de pilda, motivatia persoanei);
factori externi (situatia, presiunea sociala).
De asemenea, el a aratat ca individul nu face numai hetero-atribuiri, cautînd sa explice conduitele celorlalti , dar si auto-atribuiri, în încercarea de ase întelege pe sine.
Jones si Davis au rafinat modelul lui Heider, insistînd asupra atribuirilor interne. Teoria propusa de ei, a inferentelor corespondente, descrie maniera în care individual infereaza o dispozitie (o trasatura) a actorului (persoana care desfasoara comportamentul si asupra careia se face atribuirea ) pe baza comportamentului observat. Elementul central al unui astfel de demer